Constructii civile case de locuit

Consideratii generale si metode de proiectare - Constructii civile case de locuit

Casele de locuit reprezinta resedinta ideala pentru orice persoana sau familie. „Casele pe pamant” ofera avantaje multiple fata de solutiile colective/condominium de locuit: lipsa vecinilor in imediata vecinatate, individualizarea serviciilor si utilitatilor publice (fara „tevi” si „fire” la comun),  lipsa spatiilor si cailor de acces comune, securitate si liniste sporite.

Desi, uneori, pot fi solutii mai scumpe decat locuintele de tip colectiv (blocuri de locuinte), casele de locuit din caramida si/sau beton armat prezinta atuuul independentei totale fata de vecini si chiar fata de utilitati publice (in limita terenului disponibil).

In functie de zona teritorială casele de locuit pot fi:
• urbane clădiri de locuinţe amplasate în cadrul zonei urbane;
· rurale clădiri de locuinţe amplasate în cadrul zonei rurale.
In fuctie de modul de locuire diferentiem:
• unifamiliale (individuale) clădiri de locuinţe pentru o familie (o locuinţă);
• semicolective clădiri de locuinţe pentru mai multe familii (mai multe locuinţe), având acces propriu şi lot folosit în comun;
• colective clădiri de locuinţe pentru mai multe familii (mai multe locuinţe), având acces şi lot folosit în comun.
3. In functie de conformare şi amplasare pe lot, pot aparea:
• izolate - clădiri de locuinţe amplasate izolat, în cadrul unui lot;
• cuplate - clădiri de locuinţe cuplate câte două, pe limita dintre două loturi;
• înşiruite - clădiri de locuinţe amplasate pe întreaga lăţime a loturilor;
• covor - clădiri de locuinţe (de forma L sau U) amplasate în (REŢEA) lot, pe limita a două sau trei laturi, cuplate sau nu, cu clădirile vecine;
• terasate - clădiri de locuinţe cu apartamente suprapuse în retragere, pe teren în pantă.
Regimul de înălţime poate fi:
•foarte redus P, P + 1;
• redus P + 2 ¸P + 5;
• mediu P + 5 ¸P + 11;
• înalt - clădire la care cota pardoselii, ultimului nivel folosibil, este situată la peste 28,00 m faţă de nivelul terenului (carosabil adiacent);
•foarte înalt idem,la > 50,00 m
Noţiunea de „covor" este proprie clădirilor de locuinţe individuale, iar cea de „reţea" celor colective

Construcţiile de locuinţe se amplasează, de regulă, în cadrul intravilanului localităţilor, având avantajul legăturii cu dotările din suprastructura şi infrastructura edilitară existentă.
2.1.2.În cazul amplasării locuinţelor în afara localităţilor, acestora trebuie să li se asigure toate utilităţile, prin rezolvări locale sau prin racordări la sistemul edilitar cel mai apropiat.

Se vor respecta condiţiile specifice date de destinaţia zonei în care urmează să fie amplasate construcţiile, respectânduse condiţiile impuse prin Certificatul de Urbanism.
Se recomandă evitarea orientării spre nord a dormitoarelor.

La stabilirea condiţiilor de vecinătate se va ţine seama de prevederile existente în PUD şi în Certificatul de Urbanism, precum şi de măsurile de preîntâmpinare a propagării incendiilor, stabilite în reglementările tehnice specifice.
Stabilirea regimului de înălţime se va face în concordanţă cu prevederile PUZ (plan urbanistic zonal) şi PUD (plan urbanistic de detaliu), precum şi cu indicatorii POT (procent de ocupare al terenului) şi CUT (coeficient de utilizare al terenului) prevăzuţi în Certificatul de Urbanism, avânduse în vedere, totodată, influenţa vântului şi a curenţilor de aer din zonă.

Despre accesele carosabile:
a. Pentru locuinţe unifamiliale cu acces şi lot propriu se vor asigura:
• accese carosabile pentru locatari;
• acces carosabil pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru
accesul mijloacelor de stingere a incendiilor, conform regula mentelor locale de urbanism;
• alei semi (carosabile) în interiorul zonelor parcelate, având:
pentru alei cu L = max. 25,00 m  / = min. 3,50 m
pentru alei cu L > 25,00 m
l= min. 3,50 m + supralărgiri de depăşire şi zone pentru manevre de întoarcere
• în cazul parcelării pe două rânduri, accesele la parcelele din spate se vor realiza prin alei de servire locală (fundături) având:
pentru alei cu L = 30,00 m  / = 3,50 m (o bandă)
pentru alei cu L = 30 - 100 m  / = min. 2 benzi (7,00 m.) cu trotuar pe cel puţin o latură şi supralărgiri pentru manevre de întoarcere la capăt.
b. Pentru locuinţe semicolective cu - acces propriu şi lot folosit în comun, se vor asigura:
• accese carosabile pentru locatari;
• accese de serviciu pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor, conform regulamentelor locale de urbanism;
• în cazul parcelării pe două rânduri: idem prevederi punctul a.
c. Pentru locuinţe colective cu acces şi lot folosit în comun se vor asigura:
• accese carosabile pentru locatari;
• accese de serviciu pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor, conform regulamentelor locale de urbanism;
• accese la parcaje şi garaje.

Accesele pietonale vor fi conformate astfel încât să permită circulaţia persoanelor cu handicap şi care folosesc mijloace specifice de deplasare (scaun rulant)

Pentru construcţiile de locuinţe, în funcţie de indicele de motorizare a localităţii, vor fi prevăzute locuri de parcare astfel:
• câte un loc de parcare la 15 locuinţe unifamiliale cu lot propriu;
• câte un loc de parcare la 13 apartamente, pentru locuinţe semicolective, cu acces propriu şi lot folosit în comun;
• câte un loc de parcare la 210 apartamente, în locuinţe colective, cu acces şi lot în comun.
Din totalul locurilor de parcare, pentru locuinţele individuale, vor fi prevăzute garaje în procent de 60-100 %.

Pentru construcţiile de locuinţe, vor fi prevăzute spaţii verzi şi plantate, în funcţie de tipul de locuinţe, dar nu mai puţin de 2 m 2 /locuitor.

1. Clădirile de locuinţe vor fi proiectate şi realizate astfel încât să fie satisfăcută cerinţa de calitate „rezistenţă şi stabilitate" conform reglementărilor tehnice.
Prin aceasta se înţelege că acţiunile susceptibile de a se exercita asupra lor în timpul execuţiei şi exploatării nu vor avea ca efect producerea vreunuia dintre următoarele evenimente:
a. prăbuşirea totală sau parţială a construcţiei;
b. producerea unor deformaţii şi/sau vibraţii de mărime inacceptabilă pentru exploatarea normală;
c. avarierea elementelor nestructurale (închideri, compartimentări, finisaje), a instalaţiilor şi a echipamentelor ca urmare a deformaţiilor excesive ale elementelor structurale;
d. producerea, ca urmare a unor evenimente accidentale, a unor avarii de tip „prăbuşire progresivă", disproporţionate în raport cu cauza iniţială care le-a produs.
2. Cerinţa de calitate „rezistenţă şi stabilitate" se referă la toate părţile componente ale clădirii precum şi la terenul de fundare, respectiv:
- infrastructura (fundaţii directe, fundaţii indirecte, ziduri de sprijin etc);
- suprastructura (elemente şi subansambluri structurale verticale şi orizontale);
- elemente nestructurale de închidere;
- elemente nestructurale de compartimentare;
- instalaţii aferente clădirii;
- echipamente electromecanice aferente clădirii;
- terenul de fundare.
3. Cerinţa de calitate „rezistenţă şi stabilitate" trebuie să fie satisfăcută, cu o probabilitate acceptabilă, în timpul unei durate de exploatare raţională din punct de vedere economic.
4. Satisfacerea cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate"se poate asigura numai în cazurile în care:
nu intervin situaţii de solicitare cu probabilitate deosebit de mică de producere şi care
nu au fost avute în vedere la proiectare;
nu se produc erori umane grave în fazele de proiectare, realizare şi utilizare ale clădirii.

Condiţiile tehnice de performanţă care trebuie îndeplinite de părţile de construcţie, în vederea satisfacerii cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate" sunt următoarele:

Aptitudinea pentru exploatare se realizează prin satisfacerea condiţiei tehnice de performanţă de
rigiditate, respectiv prin satisfacerea următoarelor criterii de performanţă:
1. Evitarea deformaţiilor si deplasărilor excesive, respectiv limitarea valorilor deformaţiilor şi deplasărilor orizontale şi verticale la valori care nu afectează aspectul şi utilizarea efectivă a construcţiei şi care nu produc degradări ale finisajelor sau ale elementelor nestructurale.
2. Evitarea vibraţiilor excesive, respectiv limitarea răspunsului dinamic al elementelor de structură şi al structurii în ansamblu (amplitudinile şi acceleraţiile vibraţiilor) la valori care nu produc degradări ale structurii, ale elementelor nestructurale, ale instalaţiilor şi echipamentelor şi care nu produc efecte fiziologice sau psihologice nefavorabile asupra utilizatorilor.
3. Evitarea degradărilor, respectiv limitarea fisurării elementelor de beton, beton armat, beton precomprimat şi zidărie inclusiv fisurarea datorată fenomenelor meteorologice sau variaţiilor de temperatură (deschiderea fisurilor, distanţele între acestea) la valori care nu afectează aspectul, durabilitatea sau funcţionalitatea clădirii

Condiţia tehnică de performanţă privitoare la „Capacităţile de rezistenţă, de stabilitate şi de ductilitate" se realizează prin satisfacerea următoarelor criterii de performanţă:
1. Siguranţa structurii prin neatingerea stărilor limită ultime sub efectul:
• grupării fundamentale de acţiuni;
• grupării speciale de acţiuni (care include acţiunea seismică).
Stările limită ultime sunt:
• Stabilitatea presupune excluderea oricăror avarii provenite din:
-deplasarea de ansamblu (de corp rigid);
-efectele de ordinul II datorate deformabilităţii structurii în ansamblu;
-flambajul sau voalarea unor elemente individuale.
• Rezistenţa presupune excluderea oricăror avarii provenite din eforturile interioare, într-o secţiune sau un element, aşa cum acestea rezultă din proprietăţile geometrice şi mecanice respective (inclusiv din efectul degradării în timp a acestor proprietăţi).
Rezistenţa implică:
a. Rezistenţa „ultimă", respectiv: capacitatea de rezistenţă, fără atingerea sau depăşirea stărilor limită ultime în condiţiile unor intensităţi de vârf ale acţiunilor;
b. Rezistenţa „în timp", respectiv: capacitatea de rezistenţă la diferite acţiuni mecanice de durată, fără apariţia unor modificări în sens defavorabil în timp.
2. Evitarea prăbuşirii progresive, respectiv capacitatea de rezistenţă fără extinderea cedării sau prăbuşirii pe ansamblul clădirii, atunci când se produc cedări locale (distrugeri,
deformaţii remanente mari etc.) provenite din diferite cauze (încărcări accidentale, explozii, incendii, şocuri mecanice, încărcări repetate sau încărcări prelungite de durată excesivă).
3. Ductilitatea implică aptitudinea de deformare postelastică a elementelor, a subansamblurilor structurale sau a structurii în ansamblu (deformaţii specifice, rotiri, deplasări)
fără reducerea semnificativă a capacităţii de rezistenţă (în cazul acţiunilor statice) şi fără reducerea semnificativă a capacităţii de absorbţie a energiei (în cazul acţiunilor dinamice, inclusiv a celor seismice).

Condiţia tehnică de performanţă privitoare la „Durabilitate structurală" se realizează prin
satisfacerea următoarelor criterii de performanţă:
1. Alegerea sistemului structural şi a materialelor componente care implică:
• proiectarea structurii astfel încât deteriorarea inerentă în cursul duratei de exploatare să nu afecteze durabilitatea şi performanţele structurii, în condiţiile în care se asigură nivelul de întreţinere prevăzut prin proiect;
• alegerea compoziţiei, proprietăţilor şi performanţelor materialelor, astfel încât să se limiteze/evite degradarea datorită condiţiilor specifice (aşteptate) de mediu natural sau antropic.
2. Alcătuirea constructivă de detaliu şi a formei elementelor componente, astfel încât:
• să nu fie favorizată acţiunea unor factori cu efecte defavorabile, din exteriorul sau interiorul clădirii;
• să permită efectuarea cu uşurinţă a lucrărilor de întreţinere prevăzute în proiect.
3. Mentenanţa pe durata de exploatare proiectată, care implică:
• planificarea şi efectuarea inspectării periodice a elementelor structurii şi a celorlalte elemente de construcţie, care prin deteriorare pot conduce la degradarea structurii;
• efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere, reparaţii curente şi reparaţii capitale.
4. Urmărirea comportării în timp, respectiv:
-efectuarea tuturor operaţiilor prevăzute în procedurile specifice cu precădere în cazul clădirilor de locuit situate:
-pe terenuri de fundare dificile (de exemplu, pe pământuri sensibile la umezire);
-în mediu natural agresiv (de exemplu pe litoral sau în contact cu ape subterane agresive);
-în mediu construit agresiv (de exemplu, în vecinătatea unor construcţii industriale care emană în atmosferă substanţe agresive pentru materialele de construcţie respective).

Principiile şi metodele pentru verificarea satisfacerii cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate" sunt:
1. Verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" se face, în general, pe baza conceptului de stări limită.
2. Stările limita se definesc în conformitate cu SR EN 1990 si SR EN 1991 şi se împart în două categorii:
a. stări limită ultime care se referă la condiţiile tehnice de performanţă de stabilitate, rezistenţă şi ductilitate;
b. stări limită ale exploatării normale care se referă la condiţia tehnică de performanţă de rigiditate.
3. Pentru verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate", pe baza conceptului de stări limită este necesară stabilirea unor modele de calcul adecvate, care includ toţi factorii susceptibili de a interveni în timpul execuţiei şi pe durata exploatării efective.
Modelul de calcul trebuie să fie suficient de precis pentru a estima comportarea clădirii şi părţilor sale componente şi va ţine seama de:
-calitatea probabilă a execuţiei corespunzătoare unui nivel tehnic minim acceptabil;
-gradul de incertitudine al informaţiilor care stau la baza proiectării construcţiei;
-lucrările de întreţinere prevăzute.
4. În cazul în care, pentru unele configuraţii structurale speciale, metodele analitice nu sunt aplicabile, verificarea satisfacerii cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate" poate fi realizată prin metode experimentale (încercări pe elemente, pe subansambluri sau pe ansamblul structurii, „in situ" sau în laborator, la scară naturală sau pe modele reduse). Desfăşurarea încercărilor şi interpretările rezultatelor se vor face pe baza reglementărilor tehnice specifice.
5.Satisfacerea cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate" se asigură şi prin măsuri specifice referitoare la:
-concepţia generală şi de detaliu a construcţiei (părţile componente indicate la pct. 3.);
-proprietăţile, performanţele şi utilizarea materialelor şi produselor de construcţie;
-calitatea execuţiei;
executarea lucrărilor de întreţinere.
6. Avariile cauzate clădirilor de locuinţe de evenimente accidentale şi care sunt disproporţionate în raport cu cauza lor iniţială, vor fi evitate sau limitate prin măsuri adecvate privind:
-determinarea riscului de apariţie a unor astfel de evenimente şi asigurarea măsurilor constructive pentru reducerea acestora;
-adoptarea unei configuraţii structurale care nu prezintă sensibilităţi la astfel de evenimente;
-asigurarea structurii cu ductilitate corespunzătoare.
7. Asigurarea durabilităţii implică măsuri de protecţie faţă de acţiunile agenţilor fizici, chimici şi biologici din mediul înconjură tor (mediul natural şi mediul de exploatare).

Factorii care intervin la verificarea satisfacerii cerinţei de calitate „rezistenţă şi stabilitate", pe baza conceptului de stări limită sunt:
1. acţiunile agenţilor mecanici,
2. influenţele mediului natural,
3. proprietăţile materialelor,
4. proprietăţile terenului de fundare,
5. geometria structurii în ansamblu şi geometria elementelor de construcţii,
6. metodele de calcul.

Cerinţa de siguranţă în exploatare se referă ia protecţia ocupanţilor în timpul utilizării
locuinţei, precum şi a spaţiului aferent (legătura dintre stradă şi clădire), şi are în vedere următoarele
condiţii tehnice de performanţă:
A. Siguranţa circulaţieipietonale;
B. Siguranţa circulaţiei cu mijloace de transport mecanizate;
C. Siguranţa cu privire la riscuri provenite din instalaţii;
D. Siguranţa în timpul lucrărilor de întreţinere;
E. Siguranţa la intruziuni şi efracţii.

Cerinţa de calitate privind siguranţa la foc a clădirilor de locuit presupune ca soluţiile proiectate, realizate şi menţinute în exploatare să asigure, în caz de incendiu, următoarele condiţii tehnice de performanţă:
• protecţia şi evacuarea utilizatorilor, ţinând seama de vârsta şi de starea lor fizică;
• limitarea pierderilor de bunuri;
• preîntâmpinarea propagării incendiului;
• protecţia pompierilor şi a altor forţe care intervin pentru evacuarea şi salvarea persoanelor, protejarea bunurilor periclitate, limitarea şi stingerea incendiului şi înlăturarea unor efecte negative ale acestuia.
Condiţiile minime de calitate pentru fiecare caz concret, se vor stabili de către proiectant, pe ansamblul construcţiei respective, conform reglementărilor de specialitate în vigoare la data proiectării, urmând a fi completate de beneficiar cu reguli şi măsuri specifice.

Cerinţa de igienă, sănătatea oamenilor şi protecţia mediului, presupune conceperea şi realizarea
clădirilor de locuinţe, precum şi a părţilor lor componente, astfel încât să nu fie periclitată sănătatea
ocupanţilor, urmărinduse
asigurarea următoarelor condiţii tehnice de performanţă:
A. Igiena aerului
B. Igiena apei
C. Igiena higrotermică a mediului interior
D. însorirea
E. Iluminatul
F. Igiena acustică a mediului interior
G. Calitatea finisajelor
H. Igiena evacuării apelor uzate şi a dejecţiilor
I. Igiena evacuării deşeurilor şi a gunoaielor
J. Protecţia mediului exterior

Cerinţa privind izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie se referă la asigurarea unei conformări generale şi de detaliu a spaţiului considerat, astfel încât consumul energetic să poată fi limitat, în condiţiile obţinerii unui confort termic minim admisibil.
Criterii şi niveluri de performanţă cu privire la izolatii sunt:
1. Limitarea consumurilor energetice pentru încălzirea clădirii, în regim de iarnă se realizează printr-o concepţie corectă, generală şi de detaliu, a clădirii respective, prin:
• realizarea unei configuraţii volumetrice optime a clădirii;
• evitarea detaliilor care conduc la crearea unor punţi termice;
• prevederea unui procent de vitrare raţional;
• orientarea optimă a clădirii faţă de punctele cardinale şi faţă de direcţia vântului dominant.
Aceste concepte se verifica prin calcularea coeficientului global de izolare termica, a carui valoare maxima nu trebuie sa depaseasca nivelul prevazut in normativul C107.
2. Evitarea apariţiei condensului pe suprafaţa interioară a închiderilor exterioare prin indeplinirea conditiei:
Temperatura pe suprafaţa interioară trebuie să fie mai mare ca temperatura punctului de rouă , funcţie de temperatura şi umiditatea relativă a aerului din încăperea respectivă.
3. Limitarea efectelor condensului în interiorul elementelor de închidere prin:
-Limitarea umezirii materialelor componente ale elementelor de închidere, ca urmare a condensării vaporilor de apă, în condiţii de ambianţe exterioare precizate
-Evitarea acumulării progresive a apei de condens, din interiorul elementelor de construcţii perimetrale, de la un an la altul
4. Asigurarea etanşeităţii elementelor de închidere: a rosturilor la îmbinările elementelor de construcţie şi pe conturul tâmplâriei exterioare.
5. Asigurarea hidroizolării elementelor de construcţie perimetrale prin hidroizolarea acoperişului şi a elementelor de construcţie în contact cu solul
6. Asigurarea limitării consumurilor energetice prin:
-Asigurarea unei dotări corespunzătoare cu elemente de instalatii respectiv cu corpuri de încălzire
-Asigurarea unui consum raţional de energie prin contorizarea consumurilor de energie termica si electrica

Cerinţa, privind protecţia împotriva zgomotului, presupune conformarea elementelor delimitatoare ale spaţiilor astfel încât, zgomotul perceput de către ocupanţi, să se păstreze la un nivel corespunzător condiţiilor în care sănătatea acestora să nu fie periclitată, asigurându-se totodată o ambianţă acustică acceptabilă.
Sunt necesare verificari ale indicelui de izolare la zgomot aerian si al indicelui de izolare la zgomot de impact al planseului.
Îmbunătăţirea izolării la zgomot se realizează diferenţiat, în funcţie de tipul materialelor folosite si de tipul încăperilor, astfel încât prin adiţionare să se realizeze valoarea admisibilă a indicelui pentru ansamblul considerat in calcul.

 


Inapoi

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează