Pereti cortina si tamplarie PVC

Peretii cortina reprezinta o solutie moderna si eleganta pentru fatadele vitrate. Peretii cortina constituie o solutie de inchidere perimetrala foarte usoara si cu un aport maxim de iluminare naturala. Ofera prestanta si eleganta oricarei cladiri, necesitand costuri de intretinere minime.
Tamplaria PVC executata de catre CONTRUST are in componenta profile de calitate marca GEALAN  si feronerie germana ROTO sau SELVE. Geamul termopan poate avea caracteristici normale sau speciale: foaie de geam Low-E, colorat, anti-reflexiv, cu protectie solara, rezistent la socuri, etc. Geamul termopan poate fi alcatuit din 2 sau 3 foi de geam dispuse in diverse configuratii.
 

Extras din propunere pentru Normativ proiectare pereti cortina

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA SI MONTAJUL PERETILOR CORTINA PENTRU
SATISFACEREA CERINTELOR DE CALITATE PREVAZUTE DE LEGEA 10/1995
Proiect –Redactarea a III-a
Contract nr. 209/2002
RECTOR,
Prof.univ.dr.ing. PETRE PĂTRUŢ
DECAN,
Prof.univ.dr.ing. MIHAI VOICULESCU
RESPONSABIL CONTRACT,
Prof.univ.dr.ing. ION VLAD
CUPRINS
CAPITOLUL 1
GENERALITĂŢI
1.1 Obiect şi domeniu de aplicare
1.2 Acte normative conexe
1.3 Terminologie
CAPITOLUL 2
CLASIFICĂRI ALE SISTEMELOR DE PEREŢI CORTINĂ
CAPITOLUL 3
ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU SI MATERIALE UTILIZATE PENTRU SISTEMELE DE
PEREŢI CORTINĂ
CAPITOLUL 4
EXIGENŢE ªI CRITERII DE PERFORMANŢĂ SPECIFICE
A. Elemente generale
B. Soluţii de transmitere a încărcărilor în cazul sistemelor de pereţi cortină
C. Moduri posibile de cedare–avariere pentru sistemele de pereţi cortină
D. Cerinţe şi criterii de performanţă specifice
CAPITOLUL 5
CERINŢE DE PROIECTARE SPECIFICE SISTEMELOR DE PEREŢI CORTINĂ, ÎN ACORD
CU PREVEDERILE CONŢINUTE DE LEGEA 10/1995
5.1 Elemente generale
5.2 Cerinţa de rezistenţă şi stabilitate (A)
5.3 Cerinţa de siguranţă în exploatare (B)
5.4 Cerinţa de siguranţă la foc (C)
5.5 Cerinţa privind igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului (D)
5.6 Cerinţa privind izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie (E)
5.7 Cerinţa privind protecţia împotriva zgomotului (F)
CAPITOLUL 6
ÎNCĂRCĂRI. GRUPĂRI DE ÎNCĂRCĂRI. PRINCIPIUL PROIECTĂRII CAPACITĂŢII
PORTANTE
A. Încărcări
B. Grupări de încărcări
C. Aplicarea principiului proiectării capacităţii portante
CAPITOLUL 7
ÎNCERCĂRI ALE SISTEMELOR DE PEREŢI CORTINĂ
7.1 Elemente generale
7.2 Comportarea unui sistem de perete cortină la acţiunea seismică
7.3 Comportarea unui sistem de perete cortină la acţiunea vântului
7.4 Etanşeitatea la apă
7.5 Etanşeitatea la aer
7.6 Alte tipuri de încercări cerute de proiectant
CAPITOLUL 8
MONTAJUL SISTEMELOR DE PEREŢI CORTINĂ
CAPITOLUL 9
OBLIGAŢII ŞI RĂSPUNDERI SPECIFICE, ÎN CONFORMITATE CULEGEA 10/1995
B I B L I O G R A F I E
ANEXA 1 - Caiet de sarcini (Model de conţinut)
CAPITOLUL 1
GENERALITĂŢI
1.1 Obiect şi domeniu de aplicare
1.1.1 Prezentul normativ se referă la faţadele uşoare ale construcţiilor, cunoscute sub
denumirea de „sisteme de pereţi cortină”, care sunt utilizate pentru închiderile totale sau
parţiale ale acestora. Acesta stabileşte exigenţe de proiectare şi de montaj a pereţilor
cortină vitraţi, în condiţiile satisfacerii cerinţelor de calitate prevăzute în următoarele
documente oficiale:
• Legea nr.10/1995 - Legea calităţii în construcţii.
• Hotărârea Guvernului României nr. 766/1997 (Anexa 3; categoria de importanţă a
construcţiei).
• Normativul P-100-92 (clasa de importanţă a construcţiei).
Se va considera că aceste exigenţe sunt obligatorii şi au caracter minimal, în sensul
că nu sunt limitative.
1.1.2 Prin proiectarea sistemelor de pereţi cortină se va urmări:
• limitarea avarierii unor componente rezistente ale sistemelor de pereţi cortină vitraţi şi
evitarea posibilităţii de prăbuşire a întregului ansamblu, în vederea evitării pierderilor
de vieţi omeneşti, sau a rănirii grave a oamenilor (în special ca rezultat al spargerii
geamurilor) şi limitarea pagubelor materiale;
• realizarea unor faţade cu o estetică deosebită, care să răspundă exigenţelor
arhitecturale impuse de proprietarii de clădiri.
1.1.3 La montajul sistemelor de pereţi cortină se va urmări:
• utilizarea de produse de calitatea celor prevăzute în proiect (calitate certificată atât
prin agremente tehnice, cât şi prin determinări experimentale specifice, impuse de
proiectant prin Caietul de Sarcini);
• aplicarea cu stricteţe a tehnologiilor de execuţie, specifice sistemului de perete cortină
vitrat care a fost selectat;
• respectarea, pe şantier, a tuturor detaliilor „de firmă” conţinute de proiectul de
execuţie.
1.1.4 Pe durata de utilizare a sistemelor de pereţi cortină vitraţi se vor respecta, întocmai,
măsurile de întreţinere prevăzute în proiect, pentru a păstra nediminuată capacitatea de
rezistenţă şi de stabilitate a acestora, detectarea unor eventuale avarii şi intervenţia în caz de
necesitate, pentru eliminarea cauzelor care le-au generat.
1.1.5 Sistemele de pereţi cortină vitraţi se utilizează atât la construcţiile noi, cât şi la
remodelarea faţadelor unor construcţii existente, contribuind, în asociere cu eventuale lucrări
de consolidare, la schimbarea aspectului clădirii, aducând o nouă expresie arhitecturală în
zona de amplasare a construcţiei.
1.1.6 În condiţii de rezistenţă şi de stabilitate proprii şi asigurând exigenţele de durabilitate
în exploatare, sistemele de pereţi cortină trebuie să garanteze toate cerinţele pereţilor
exteriori ai clădirilor, în condiţiile obţinerii unor avantaje suplimentare privind:
• realizarea unui mod nou de exprimare arhitecturală, care transformă „ideea de
perete” într-un ecran cu multiple funcţii, la exterior conferind clădirilor supleţe şi
eleganţă, iar la interior fiind adaptat pentru toate exigenţele de confort;
• reducerea greutăţii totale a construcţiei, cu efect favorabil asupra dimensionării, mai
economice, a elementelor sistemului structural de rezistenţă al acesteia, în special
în zone cu grad de seismicitate ridicat, în combinaţie cu un sistem de pereţi de
compartimentare uşori din gips – carton, permite creşterea deplasărilor relative de
nivel admisibile ale construcţiei (în Normativul P-100-92, Δr/He ≤ 0,007);
• izolarea termică şi acustică (la zgomot aerian), etanşeitatea la apa din precipitaţii şi
la infiltraţii produse de acţiunea dinamică a vântului (de exemplu la pătrunderea
prafului din exterior);
• mărirea suprafeţei utile a construcţiilor la o aceeaşi suprafaţă construită, prin
reducerea grosimii pereţilor exteriori;
• execuţia industrializată a elementelor componente pentru întreaga faţadă, având
drept rezultat realizarea unui produs complex, controlabil în fiecare fază de execuţie
şi cu calităţi deosebite de durabilitate în timp;
• efectuarea unui montaj de precizie şi cu înaltă productivitate, ţinând seama că
faţadele cortină reprezintă un produs modern, la a cărui realizare tehnologiile de
fabricaţie şi de montaj sunt mai riguroase în ceea ce priveşte încadrarea în abateri
geometrice şi de formă;
• asigurarea posibilităţilor de demontare a unor componente nu numai din exteriorul,
ci şi dinspre interiorul construcţiilor, respectiv de înlocuire a geamurilor
crăpate/sparte;
• întreţinerea uşoară şi un cost mai redus, în raport cu cel cerut de întreţinerea
periodică a finisajelor pereţilor tradiţionali.
1.1.7 Libertatea compoziţiei nu este dată numai de alegerea materialelor (oglinda, aliaje de
aluminiu, emailuri, geamuri colorate), ci şi prin alternanţa volumelor cu jocuri de pereţi cortină,
creând fie elemente complet plane (cu configuraţii ascunse), fie cu configuraţii având o
anume dominantă, verticală sau orizontală, sau cu ambele, cu alternări de zone pline sau
vitrate în întregime, cu jocuri de lumini şi umbre.
1.1.8 Decizia adoptării soluţiilor cu sisteme de pereţi cortină aparţine proprietarilor clădirilor,
dar aceasta trebuie să fie fundamentată printr-o serie de argumente referitoare la:
• categoria de importanţă şi gradul de reprezentativitate a clădirii în peisajul urban;
• tipul şi caracteristicile sistemului structural al clădirii;
• zona seismică în care este amplasată construcţia (valori maxime ale acceleraţiilor
mişcării seismice, compoziţia spectrală);
• influenţa condiţiilor locale ale amplasamentului asupra acţiunii seismice şi asupra
răspunsului structural;
• influenţa condiţiilor climatice ale zonei etc.
1.1.9 Prezentul normativ se adresează următoarelor categorii de participanţi, implicaţi în
realizarea sistemelor de pereţi cortină: investitori, proiectanţi, verificatori de proiecte,
producători şi distribuitori ai sistemelor de pereţi cortină, constructori, personal de întreţinere
şi de reparaţii locale, instituţiilor implicate în acordarea de agremente tehnice (unităţi de
cercetare, laboratoare autorizate, Comitetul Tehnic Permanent pentru Construcţii.
1.1.10 Sistemele de pereţi cortină au un domeniu de utilizare larg, pornind de la construcţiile
pentru birouri, construcţii administrative şi clădiri pentru bănci (înalte sau cu săli aglomerate),
clădiri industriale cu mai multe sau mai puţine niveluri şi ajungând, mai rar, la construcţii de
locuinţe, ca urmare a costului mai ridicat al acestora în raport cu cel al pereţilor realizaţi în
soluţii convenţionale (pereţi din cărămidă, din BCA, sau cei realizaţi din panouri mari).
Sistemele de pereţi cortină pot fi folosite şi pentru închiderea unor spaţii interioare (atriumuri),
precum şi pentru construcţia de luminatoare autoportante sau aplicate pe structuri din oţel,
beton, sau lemn.
1.1.11 Prevederile prezentului normativ se aplică şi vitrinelor de mari dimensiuni ale
magazinelor şi spaţiilor de expunere situate la primele niveluri ale clădirilor.
1.1.12 Nivelurile de performanţă ale sistemelor de pereţi cortină sunt condiţionate şi de
nivelurile de performanţă ale clădirilor, ţinând seama de toate acţiunile care se pot manifesta
asupra acestora pe timpul duratei de exploatare, prevăzută în proiect.
1.1.13 Nu fac obiectul prezentului normativ:
• elementele de construcţii vitrate fără sistem structural propriu (la care panourile de
sticlă se îmbină direct între ele, formând o structură autoportantă), sau cele care au
structura proprie cu rigiditate redusă (de exemplu, fermele de cabluri);
• suprafeţele vitrate de mari dimensiuni, aşezate orizontal sau înclinat, care acoperă
diferite spaţii funcţionale.
1.2 Acte normative conexe
Prezentul normativ se va utiliza împreună cu următoarele reglementări tehnice:
[1] C107/1-97 Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile
de locuit
[2] C107/2-97 Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare termică la clădiri cu altă
destinaţie decât locuirea
[3] C107/3-97 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale
clădirilor
[4] C107/4-97 Ghid pentru calculul performanţelor termotehnice ale clădirilor de locuit
[5] SR EN 13116: 2002 Pereţi cortină – Rezistenţa la încărcarea dată de vânt – Exigenţe de
performanţă
[6] SR EN 12179: 2002 Pereţi cortină – Rezistenţa la încărcarea dată de vânt – Metode de testare
[7] SR EN 12154: 2002 Pereţi cortină – Impermeabilitatea la acţiunea apei – Clasificarea
exigenţelor de performanţă
[8] SR EN 12155: 2002 Pereţi cortină – Impermeabilitatea la acţiunea apei–Încercare de laborator
la presiunea statică
[9] SR EN 13050: 2002 Pereţi cortină – Impermeabilitatea la acţiunea apei – Încercări de
laborator la presiunea dinamică a aerului şi la pulverizarea apei
[10] SR EN 13051: 2002 Pereţi cortină – Impermeabilitatea la acţiunea apei – Încercări in situ
[11] DIN EN 12152: 2002 Pereţi cortină – Permeabilitatea la aer
[12] SR EN 12153: 2002 Pereţi cortină – Permeabilitatea la aer – Încercări de laborator
[13] SR EN ISO 717-1: 2000 Acustică. Evaluarea izolării acustice a clădirilor şi a elementelor de
construcţie. Partea 1: Izolarea la zgomot aerian.
[14] SR EN ISO 717-2: 2000 Acustică. Evaluarea izolării acustice a clădirilor şi a elementelor de
construcţie. Partea 2: Izolarea la zgomot de impact.
[15] SR EN 572-1: 1996 Sticla în clădiri – Produse din sticlă silicatică calco-sodică. Partea 1:
Definire, proprietăţi generale fizice şi mecanice.
[16] STAS 6472/7-85 Calculul permeabilităţii la aer a elementelor şi materialelor de construcţii
[17] STAS 6156-86 Acustica în construcţii. Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile
şi social-culturale. Limite admisibile şi parametri de izolare acustica.
[18] STAS 10100/0-75 Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor
[19] STAS 10101/0-75 Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor.
[20] STAS 10101/1-78 Acţiuni în construcţii. Greutăţi tehnice şi încărcări permanente.
[21] STAS 10101/2-75 Acţiuni în construcţii. Încărcări datorită procesului de exploatare.
[22] STAS 10101/OA-77 Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii
civile şi industriale.
[23] STAS 10101/20-90 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de vânt.
[24] STAS 10101/21-92 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de zăpadă.
[25] STAS 10101/23-75 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de temperatura exterioară.
[26] STAS 10101/23A-78 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de temperaturi exterioare în
construcţii civile şi industriale.
[27] STAS 10101/2A1-87 Acţiuni în construcţii. Încărcări tehnologice din exploatare pentru
construcţii civile, industriale şi agrozootehnice.
[28] P118-99 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
[29] P100-92/96 Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe,
social-culturale, agrozootehnice şi industriale
[30] GAT 056-95 Ghid privind agrementarea tehnică pentru pereţi cortină (PROCEMA S.A.)
[31] ST-035:2000 Specificaţie tehnică privind cerinţe şi criterii de performanţă pentru
verificarea antiseismică a faţadelor cortină (INCERC)
[32] EN 1991-Eurocode 1 Acţiuni asupra sistemeleor structurale
[33] EN 1998-Eurocode 8 Proiectarea sistemelor structurale la acţiuni seismice
[34] EN 1999-Eurocode 9 Proiectarea sistemelor structurale din aluminiu
[35] SR EN 573-1…SR EN
573-4: 1995
Aluminiu şi aliaje din aluminiu.
[36] SR EN 755-1…SR EN
755-8: 1997…2001
Aluminiu şi aliaje din aluminiu. Bare, ţevi şi profile extrudate.
1.3 Terminologie
Termenii specifici asociaţi proiectării şi montajului unui sistem de perete cortină se
regăsesc în fiecare dintre actele normative prezentate la paragraful 1.2. Prezentul normativ a
fost conceput astfel încât utilizatorul să nu aibă nici o dificultate referitoare la înţelegerea
termenilor. În Capitolul 3 sunt prezentate componentele unui sistem de perete cortină.
CAPITOLUL 2
CLASIFICĂRI ALE SISTEMELOR DE PEREŢI CORTINĂ
2.1 Expresia plastică a sistemelor de pereţi cortină, definită prin dispunerea şi alcătuirea
elementelor structurii proprii a peretelui, raportul între suprafaţa panourilor vitrate şi a celor
opace, aşezarea panourilor vitrate sau opace în raport cu structura proprie, culoarea
elementelor structurii proprii, a sticlei şi a panourilor opace etc., face parte integrantă din
concepţia proiectului de arhitectură şi, după caz, a cerinţelor de urbanism şi constituie tema
pentru proiectarea de ansamblu şi pentru detalierea constructivă a pereţilor cortină.
2.2 Faţada unei construcţii poate fi calificată ca „uşoară” dacă are o grosime mică (cca.
10cm), corespunzând unei mase de 40-60 kg/m2 şi este realizată exclusiv din materiale
netradiţionale (aluminiu, oţel şi sticlă).
2.3 În raport cu poziţia faţă de sistemul structural al construcţiei, faţadele uşoare se pot
clasifica astfel:
• faţade uşoare cu montaj în panouri;
• faţade uşoare de tip „sistem de perete cortină”.
2.4 La faţadele uşoare realizate din panouri, panourile de faţadă, complet echipate, se
montează între planşeele construcţiei, având înălţimea delimitată de acestea.
2.5 La faţadele uşoare de tip „sistem de perete cortină”, panourile vitrate sau opace se
montează pe un sistem structural propriu din aluminiu, sau oţel, situat în afara planşeului care
limitează clădirea.
2.6 Din punctul de vedere al configuraţiei sistemului structural propriu, acesta poate fi
alcătuit astfel:
• cu elemente dispuse într-o compoziţie în care se distinge o dominantă verticală;
• cu elemente dispuse într-o compoziţie în care se distinge o dominantă orizontală;
• cu elemente dispuse într-o compoziţie (alcătuire) rectangulară (dar sunt posibile şi
alcătuiri particulare cu panouri trapezoidale sau în formă de paralelogram).
2.7 Forma în plan a sistemului de perete cortină este, de regulă, dreaptă. În funcţie de
volumetria clădirii şi de expresia plastică a faţadei, acesta poate fi curbă, sau cu contur frânt.
Poziţia sistemului de perete cortină este, de regulă, verticală, dar unele părţi ale acestuia, pot
fi înclinate în raport cu verticala. În alcătuirea sistemelor de pereţi cortină pot fi înglobate şi
elemente în consolă (de exemplu, copertine).
2.8 Din punctul de vedere al imaginii unui perete cortină, văzută din exterior, pot fi
realizate:
• configuraţii în care, din exterior, se văd numai profilele ornament de pe montanţi
(perete cortină semistructural);
• configuraţii în care, din exterior, se văd numai profilele ornament de pe rigleledistanţier
(perete cortină semistructural);
• configuraţii în care, din exterior, se văd şi montanţii şi riglele (perete cortină clasic);
• configuraţii în care, din exterior, nu se văd nici montanţii şi nici riglele, rostul dintre
panouri fiind închis cu un silicon rezistent la radiaţia ultravioletă, sau sigilat prin
intermediul unei garnituri speciale, foaia exterioară a geamului termoizolant fiind
obligatoriu securizată (perete cortină structural).
2.9 După modul de prindere a panourilor, vitrate sau opace, de sistemul structural propriu din
aluminiu, sau oţel, pot exista următoarele variante:
• cu fixarea geamurilor termoizolante sau panourilor opace pe sistemul structural al
peretelui cortină, prin intermediul unor garnituri şi al unui profil presor exterior, mascat
cu un profil de ornament de diverse forme (sistem de perete cortină clasic);
• prin lipirea geamurilor sau a panourilor opace cu adeziv structural, rezistent la radiaţia
ultravioletă, pe profilele distanţiere din aluminiu eloxat şi fixarea punctuală (cu piese
speciale) a acestora pe sistemul structural al peretelui cortină.
2.10 Ţinând seama de posibilitatea prevederii unor panouri mobile, pot exista:
• pereţi cortină cu panouri fixe, vitrate şi/sau opace;
• pereţi cortină, care pe lângă panourile fixe, conţin şi panouri mobile (ferestre şi uşi)
din aluminiu.
2.11 După gradul de performanţă pe care îl pot asigura pereţii cortină, clădirile pot fi
clasificate astfel:
• clădiri cu grad de performanţă maxim (nu au vitraje mobile şi sunt prevăzute cu
climatizare centralizată);
• clădiri cu grad de performanţă mediu (pot avea vitraje mobile şi climatizare parţială);
• clădiri cu grad de performanţă normal (unele clădiri din peisajul industrial, cu vitraje
mobile şi climatizare parţială).
CAPITOLUL 3
ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU SI MATERIALE UTILIZATE
PENTRU SISTEMELE DE PEREŢI CORTINĂ
3.1 Prezentul normativ îşi propune să fie un document de sine stătător pentru toţi factorii
implicaţi în cunoaşterea, studiul şi verificarea prin calcul a elementelor componente ale
diverselor sisteme de pereţi cortină. Cu toate acestea, normativul va fi utilizat împreună cu
actele normative conexe, prezentate în paragraful 1.2.
3.2 Sistemele de pereţi cortină sunt produse complexe concepute, proiectate şi
realizate de firme specializate. În cadrul sistemelor de pereţi cortină din aluminiu, aliajul
utilizat la extrudarea profilelor portante (montanţi, rigle), precum şi a profilelor de presor şi
ornament este conform normelor SR EN 573, Partea 3 şi Partea 4. Caracteristicile tehnice,
precum şi condiţiile de livrare pentru profilele extrudate din aluminiu, vor fi în conformitate cu
SR EN 755, Partea 1 şi Partea 2.
3.3 Sistemele de pereţi cortină sunt alcătuite astfel încât să permită adaptarea lor, în
limite destul de largi, atât la diverse tipuri de construcţii, cât şi la diverse condiţii de mediu
climatic.
3.4 Sistemele de pereţi cortină au în alcătuirea lor următoarele componente:
• sistemul structural propriu constituit din montanţi (elemente verticale) şi rigledistanţier/
traverse (elemente orizontale);
• panouri montate pe sistemul structural propriu şi care pot fi: panouri transparente din
sticlă (fixe sau mobile), sau panouri opace;
• dispozitive de prindere, fixare, etanşare şi finisare (piese speciale, garnituri şi
chituri);
• geamuri termoizolante.
3.5 La adaptarea unui anumit sistem de perete cortină pentru faţada unei construcţii
trebuie să se ţină seama de următoarele trei categorii de elemente şi caracteristici generale,
comune tuturor sistemelor de pereţi cortină.
3.5.1 Elementele şi caracteristicile invariabile ale fiecărui sistem de perete cortină sunt:
a) tipuri de profile (montanţi, rigle-distanţier, piese auxiliare, garnituri etc.);
b) alcătuirea în secţiune a panourilor de închidere;
c) îmbinarea profilelor;
d) tehnologia şi dispozitivele speciale de fixare a panourilor de închidere pe sistemul
structural;
e) sistemul de prindere a montanţilor pe sistemul structural al construcţiei;
f) drenajul şi ventilaţia sistemului de perete cortină;
g) izolarea termică, etanşeitatea şi rezistenţa la foc.
3.5.2 Elementele şi caracteristicile variabile ale fiecărui sistem de perete cortină sunt:
a) dimensiunile profilelor pentru realizarea sistemului structural;
b) dimensiunile panourilor de închidere (grosimea şi dimensiuni în plan);
c) ochiurile mobile – dimensiuni ale acestora şi modalităţi de deschidere;
d) geamuri termoizolante.
3.5.3 Elementele şi caracteristicile variabile care fac obiectul proiectului sistemului de perete
cortină selectat pentru o anumită lucrare, în funcţie de tipul construcţiei, de condiţiile de
mediu, de nivelul de performanţă şi de nivelul de asigurare cerut sunt, în principal,
următoarele:
a) forma şi dimensiunile tramei sistemului structural (trebuie să se încadreze în limitele
maxime ale sistemului de perete cortină selectat, trebuie să ţină seama de
comportarea la acţiuni seismice viitoare, la acţiunea vântului şi la acţiunea altor tipuri
de solicitări prezentate în Capitolul 5);
b) capacitatea prinderilor sistemului structural propriu de a transmite încărcările la
sistemul structural al construcţiei, având în vedere tipul de prindere specific sistemului
selectat şi solicitările determinate pentru acea lucrare;
c) materialele şi produsele pentru alcătuirea panourilor de închidere (geamuri în diverse
alcătuiri, plăci opace din aluminiu simplu sau eloxat etc.), în limitele stabilite pentru
sistemul respectiv şi care trebuie să satisfacă criteriile şi nivelurile de performanţă
stabilite pentru construcţia la care sunt utilizate;
d) dispunerea şi tipurile de ochiuri mobile.
NOTĂ
Se precizează că trebuie făcută distincţia între proiectarea (alcătuirea şi calculul) sistemelor
de pereţi cortină, prin care se stabilesc elementele şi caracteristicile precizate la punctele
3.5.1 şi 3.5.2 şi proiectarea (alcătuirea şi calculul) sistemelor de pereţi cortină, prin care se
stabilesc elementele şi caracteristicile prezentate la punctul 3.5.3.
3.6 Sistemul structural al unui sistem de perete cortină este alcătuit din următoarele
componente:
• montanţi (elemente verticale);
• rigle - distanţier/traverse (elemente orizontale);
• dispozitive speciale cu rol de rezemare pe sistemul structural al construcţiei.
3.7 Elementele structurale (montanţii şi riglele – distanţier) ale unui sistem de perete
cortină din aluminiu sunt realizate, de regulă, din profile extrudate din aliaje speciale (vezi
paragraful 3.2) din aluminiu (patente de firmă), cu profile închise (montanţi şi rigle-distanţier),
sau de formă oarecare (rigle-distanţier), fabricate industrial şi sub controlul de calitate al firmei
producătoare (organizat conform reglementărilor tehnice ISO 9001, ISO 9002, ISO 9003 şi
confirmat de agrementul tehnic obţinut în România).
3.8 Montanţii transferă încărcările aplicate sistemelor de pereţi cortină la sistemul
structural al construcţiei. Riglele – distanţier transferă la montanţi o parte din încărcările
panourilor de închidere. Se precizează:
• montanţii pot fi realizaţi dintr-un singur profil, sau din două profile cuplate;
• profilaţiile montanţilor sau ale riglelor – distanţier sunt orientate diferit, astfel încât
acestea să permită realizarea de forme de sisteme de pereţi cortină, în totalitate
plane, cu frângeri atât pe direcţie verticală, cât şi pe direcţie orizontală. Drenajul şi
ventilaţia sistemului de perete cortină trebuie să se facă controlat, în aşa fel încât
apa infiltrată să fie condusă în exterior; pentru aceasta, drenajul se va face în
cascadă, de pe profilele de riglă pe cele de montant, prin decuparea riglei şi
aşezarea acesteia peste profilul de montat;
• montanţii şi riglele – distanţier au secţiuni de diferite forme şi mărimi, rezultate în
urma unui calcul de dimensionare, efectuat în conformitate cu reglementările
tehnice specifice din România;
• montanţii pot avea lungimi care să acopere unul sau două niveluri şi se echipează
cu piese sau dispozitive de fixare de clădire, realizând puncte relativ fixe;
• se recomandă ca rosturile de dilatare să fie realizate în secţiunile de moment nul,
bineînţeles asigurându-se ca poziţia sa să fie ascunsă în zone de parapet tip
”shadow-box”, sau deasupra nivelului de plafon fals (acolo unde acesta există);
• pentru preluarea dilatărilor datorate temperaturii (Capitolul 8), la îmbinările dintre
montanţi (mai lungi de 4…8 m), se prevăd eclise din aluminiu (având gabarit cât
secţiunea camerelor secţiunilor montanţilor în care se introduc), care se fixează cu
şuruburi numai pe o parte a rostului de îmbinare, astfel încât să fie posibilă
dilatarea (între extremităţile montanţilor se lasă un rost de min. 8 mm);
• profilul de eclisare este indicat să aibă valoare de secţiune apropiată de cea a
profilului de montant în care se introduce, pentru a prelua forţa tăietoare şi
momentul încovoietor din zona în care se montează;
• riglele – distanţier dintre montanţi sunt prevăzute cu decupări executate cu precizie,
pentru a se realiza îmbinări corecte şi elastice, indiferent de unghiul de racordare;
• fixarea riglelor de montanţi se face direct cu ajutorul şuruburilor din oţel inox plasate
în ştanţări ovale aplicate în nutul de garnitură al acestora, sau, în cazul unor ochiuri
mari ale reţelei, prin intermediul unor piese speciale din aluminiu, sau masă plastică
(aceste piese sunt fixate în prealabil de montanţi care, la montaj, intră în camerele
secţiunilor riglelor). Evitarea infiltraţiilor în zona de îmbinare a montanţilor cu riglele
se va face prin prevederea unei garnituri de etanşare din EPDM sub profilul de
riglă;
• pentru riglele – distanţier, de regulă nu sunt recomandate rosturi de dilatare
termică; furnizorul profilelor va garanta, în acest caz, păstrarea stabilităţii riglelor –
distanţier la solicitarea din temperatură;
• asamblarea profilelor concurente, în secţiune dreaptă, se face prin intermediul unor
piese speciale de legătură, iar prinderea reţelei de sistemul structural al clădirii se
face prin piese speciale, care asigură condiţii de rezistenţă şi reglare;
• pentru clădiri cu înălţimi mai mari de 6,0 m se folosesc piese de îmbinare şi fixare,
special proiectate, încât să fie capabile să preia forţe spaţiale;
• în funcţie de configuraţia faţadei şi de dimensiunile profilelor rezultate prin calcul, în
cataloagele firmelor producătoare sunt precizate grupurile de montanţi şi rigle –
distanţier, care se pot asocia pentru fiecare sistem de faţadă cortină în parte;
• izolarea termică se obţine prin utilizarea unui profil din poliamidă aplicat axial pe
structura portantă. Vitrajul sau panourile termoizolante de închidere se aplică din
exterior şi se fixează prin intermediul unui profil de presor, între garnituri din EPDM,
de structura portantă. Profilul de presor poate fi mascat cu diverse ornamente
exterioare clipsate pe acesta.
3.9 Dispozitivele speciale de rezemare (aparatele de reazem ale montanţilor) transmit la
sistemul structural al construcţiei forţele aferente sistemelor de pereţi cortină (încărcările
gravitaţionale, încărcările din vânt – presiuni/ sucţiuni, încărcările seismice şi eventual, alte
încărcări, modele ale altor acţiuni). Se precizează:
• dispozitivele de rezemare sunt prevăzute cu găuri ovalizate, care permit o prindere
„elastică” a sistemului de pereţi cortină de sistemul structural al construcţiei,
asigurând posibilitatea unor deplasări cu valori reduse în timpul mişcărilor seismice
puternice, dar şi posibilitatea alinierii perfect verticale a peretelui cortină, în vederea
preluării abaterilor sistemului structural al construcţiei;
• mărimea dispozitivelor de rezemare este determinată de greutatea vitrajelor şi,
după caz, de abaterile sistemului structural al construcţiei pe care se montează
peretele cortină;
• aparatele de reazem (în cazul construcţiilor din beton) vor fi fixate de sistemul
structural al construcţiei prin intermediul ancorelor–conexpand, dimensionate la
eforturile din secţiunile de serviciu; contactul dintre faţa betonului şi aparatul de
reazem aplicat trebuie să fie intim, pentru ca ancorele să poată prelua doar eforturi
de întindere în tijă sau forţă tăietoare, nicidecum efecte de încovoiere.
3.10 Panourile care se montează pe sistemul structural au rol estetic, de luminare şi de
etanşare, sunt termoizolante, fixe şi mobile. Acestea pot fi:
• panouri transparente din sticlă (fixe sau mobile); acestea pot fi realizate cu geamuri
realizate în soluţie obişnuită (bistrat sau multistrat), în soluţie reflectorizantă, în
soluţie absorbantă, în soluţie colorată, în soluţie securizată (geamurile situate
deasupra trotuarelor, sau a unor zone de trafic pietonal intens, vor fi de tip
„securizat”, pentru ca în caz de spargere, trecătorii să fie feriţi de cioburile, care în
altă soluţie, le-ar pune viaţa în pericol);
• panouri opace, cu diferite soluţii de geamuri mate, sau din materiale compozite:
imitaţii de piatră, sau din aluminiu simplu sau eloxat etc.
3.11 Geamurile utilizate pentru realizarea sistemelor de pereţi cortină sunt geamuri
termoizolante, fonoizolante, cu rezistenţă sporită la foc, incolore sau colorate, care sunt
alcătuite din două foi de geam, între care se află un spaţiu închis ermetic. Calitatea
geamurilor termoizolante poate fi obţinută fie prin calitatea geamului, a spaţiului cuprins între
geamuri, sau prin pelicule lipite pe geam (folii). Grosimile panourilor de geam sunt foarte
diferite, în funcţie de eficienţa ce urmează a fi realizată (de exemplu 6-12-6 mm: geam – aer –
geam). Spaţiul dintre geamuri poate fi cu aer uscat (grad de etanşeitate maximă pe tot timpul
existenţei pereţilor cortină), sau cu gaze inerte (soluţia cea mai bună din punct de vedere al
transferului de căldură).
3.12 Alegerea tipului de geam va fi făcută de către proiectantul general al sistemului de
perete cortină, pe baza datelor din tema de proiectare, a cerinţelor specifice referitoare la
coeficientul de izolare termică, cerinţele de protecţie solară, plastica faţadei şi a modului de
spargere în caz de avariere. Pot fi utilizate următoarele tipuri de geamuri: geam cu structura
omogenă (monolithic glass), geam armat (wire glass), geam cu structura omogenă securizat
(tempered monolithic glass), geam securizat (tempered glass), geam călit (heat strengthened
glass), geam „float”, geam multistrat (laminated glass).
3.13 Alcătuirea panourilor opace trebuie să asigure satisfacerea cerinţelor prezentului
normativ la niveluri de performanţă cel puţin egale cu cele ale panourilor vitrate (prinderea
acestora pe sistemul structural şi elementele de etanşare trebuie să satisfacă aceleaşi cerinţe
ca şi panourile vitrate).
3.14 Profile de presor. Profilele de presor sunt utilizate pentru montarea panourilor vitrate
sau opace, sunt compatibile cu sistemul de perete cortină utilizat şi au forma acestuia (plană
sau frântă).
3.15 Profilele ornament pentru profilele de presor (cu forme şi dimensiuni în funcţie de
sistemul de perete cortină), profilele de racordare la frângeri, distanţierii pentru vitraje,
profilele de legătură şi izolare între montanţi şi benzile de presiune, piesele de legătură între
montanţi şi riglele – distanţier, piesele de racordare între sistemul de perete cortină şi clădire,
sunt rezolvate şi date în cataloagele de specialitate ale firmelor producătoare.
3.16 Garniturile şi chiturile de etanşare vor fi alese astfel încât proprietăţile mecanice de
rezistenţă şi deformabilitate ale acestora să nu se modifice semnificativ, pe durata de
exploatare a sistemului de perete cortină, stabilită prin tema de proiectare.
3.17 Alegerea soluţiei constructive pentru executarea sistemelor de pereţi cortină se va
face ţinând seama de concepţia şi cerinţele specifice ale proiectului de arhitectură, precum şi
de următoarele considerente:
• satisfacerea cerinţelor de performanţă prevăzute în acest normativ, în condiţii de
cost total minim pe durata de exploatare (de serviciu), prevăzută prin tema de
proiectare; pentru aceasta se vor utiliza numai materiale (garnituri, materiale de
etanşare, accesorii) specifice sistemului de perete cortină utilizat;
• condiţiile de agresivitate ale mediului natural şi antropic:
- agresivitatea mediului natural (de exemplu, salinitatea în zona litoralului);
- agresivitatea mediului înconjurător, provenită din poluarea urbana şi degajări
agresive în zonele industriale.
3.18 Sisteme de pereţi cortină cu structura proprie din oţel. Sistemul structural propriu
este realizat din profile de oţel rectangulare, sau în formă de „T”, prevăzute cu un nut
longitudinal în care se fixează izolatori locali din material sintetic. Îmbinarea riglelor cu
montanţii se face prin sudură, sau mecanic, utilizând piese specifice fixate de montant şi care
se ghidează în interiorul profilelor de riglă. Panourile de închidere (vitrate sau opace) sunt
aşezate pe profile suport, susţinute de bolţuri metalice, fixate în nutul profilului de riglă.
Garniturile de vitrare interioare sunt continue pe profilele de riglă, asigurând planul de drenaj
al apei şi se lipesc cu adeziv special de garniturile de pe montanţi. Panourile de închidere se
fixează prin intermediul unui profil presor din aluminiu, prevăzut cu garnituri şi cu şuruburi
speciale care se înfiletează în izolatorii locali, astfel încât să fie evitată puntea termică. Peste
profilul de presor se aplică un profil de ornament, din aluminiu, de formă aleasă de proiectant.
3.19 Parasolare. Sunt acele structuri adăugate care conferă un plus de confort, prin
reducerea pătrunderii luminii solare sub anumite unghiuri de incidenţă în interiorul clădirii. Se
realizează sub formă de elemente lamelare înclinate sau verticale, manevrabile sau fixe şi se
ataşează cu console cu tirant fixate pe montanţi. Acestea fac posibilă exploatarea
suprafeţelor apropiate de peretele cortină prin reducerea însoleierii directe. Fixarea
parasolarelor se permite doar pe elementele portante (montanţi) ale peretelui cortină, de
regulă, cu piese recomandate şi conţinute în cataloagele cu profile de bază şi accesorii pe
care furnizorul sistemului gazdă le-a testat şi sunt agrementate în ţară. Orice altă metodă de
ataşare a parasolarelor pe sistemul folosit se face prin procedee şi piese care să nu afecteze
ansamblul de elemente de izolare hidro-termică şi asigurarea ventilaţiei în interiorul
sistemului.
De asemenea, elementele de fixare a parasolarelor (altele decât cele de sistem), care
vin în contact cu profilul montantului, se vor confecţiona din oţel-inox, sau oţel zincat la cald,
sau oţel cadmiat şi se vor dimensiona la eforturile cele mai dezavantajoase ce pot apărea pe
toată durata exploatării construcţiei. Reacţiunile şi eforturile maxime generate de parasolare
şi descărcate pe montanţi se vor introduce în calculul de dimensionare al montanţilor.
CAPITOLUL 4
EXIGENŢE ŞI CRITERII DE PERFORMANŢĂ SPECIFICE
A. Elemente generale
4.1 Exigenţele de performanţă specifice sistemelor de pereţi cortină pot fi grupate în două
categorii:
• exigenţe funcţionale care se referă la:
(a) conservarea calităţii şi capacităţii funcţionale a unui sistem de perete cortină, pe
durata de existenţă a acestuia, stabilită în cadrul procesului de proiectare;
(b) asigurarea unei comportări favorabile în exploatare, astfel încât să nu fie afectate, în
nici un fel, persoanele care îşi desfăşoară activitatea în clădire şi să fie afectate, întro
măsură cât mai redusă, valorile materiale existente, sau sistemele tehnologice
specifice (instalaţii, echipamente).
• exigenţe structurale care se referă la:
(a) rezistenţa şi stabilitatea sistemelor de pereţi cortină, corelată cu
(b) capacitatea de a nu se avaria, ca urmare a deformării, în regim static şi dinamic, a
sistemului structural al construcţiei.
4.2 Criteriile de performanţă asociate acestor exigenţe au în vedere, după caz, eforturile
şi/sau deformaţiile generate de diferite acţiuni, adoptându-se, după caz, anumite niveluri de
asigurare, în conformitate cu prevederile prezentului normativ.
B. Soluţii de transmitere a încărcărilor în cazul sistemelor de pereţi cortină
4.3 Sistemele de pereţi cortină sunt, în general, componente ale construcţiilor care au un
rol de închidere sau de separare a diferitelor spaţii. Aceste componente se disting prin
următoarele:
- au, în general, o configuraţie plană, astfel încât se pot distinge în mod natural
aspecte specifice şi condiţii referitoare la comportarea sub acţiuni în planul lor,
respectiv sub acţiuni normale pe planul lor;
- preiau diferitele încărcări şi le transmit sistemului structural al clădirii;
- pot avea diferite soluţii de alcătuire, în limitele respectării unor condiţii de natura
celor formulate în continuare.
4.4 Soluţiile adoptate pentru realizarea pereţilor cortină pot diferi după mai multe criterii:
- materialul de alcătuire a sistemului structural propriu (aluminiu sau oţel);
- modul de rezemare a acestora pe sistemul structural al clădirii (în planul lor, respectiv
normal pe planul lor);
- rigiditatea (în special în planul lor);
- eventuala continuitate (în planul lor sau normal pe acesta), pe mai multe panouri.
4.5 Exigenţele principale, privind comportarea sub încărcări normale pe planul pereţilor
cortină, sunt:
- conservarea proprietăţilor de etanşeitate;
- asigurarea transmiterii, în bune condiţii, a forţelor orizontale la sistemul structural al
construcţiei;
- evitarea avarierii pereţilor cortină, ca urmare a deformaţiilor impuse de deformarea
sistemului structural al construcţiei, în special în cazul în care soluţia este concepută
de aşa natură, încât să se realizeze continuitate pe mai multe panouri;
- evitarea avarierii unor instalaţii sau echipamente care sunt în imediata apropiere a
pereţilor cortină, sau sunt în contact cu aceştia.
4.6 Se va acorda o atenţie deosebită sistemelor de pereţi cortină, care au în alcătuirea lor
panouri vitrate, ca urmare a absenţei capacităţii de deformare plastică a sticlei. Deformaţia de
rupere a sticlei este foarte redusă, astfel încât trebuie adoptate soluţii prin care să se evite
transmiterea de deformaţii impuse sticlei. Trebuie menţionat că sticla utilizată curent în
construcţii nu poate fi considerată drept un material cu proprietăţi de rezistenţă fiabile, care
să-i permită să joace un eventual rol de componentă structurală din punctul de vedere al
încărcărilor orientate în planul unui perete cortină. De calităţile de rezistenţă ale sticlei (pentru
care sunt necesare verificări prin calcul) se poate beneficia numai în legătură cu încărcările
aplicate normal pe planul acesteia (în principal de către acţiunea vântului sau de către
acţiunea seismică). Trebuie avut în vedere faptul că, dacă nu se adoptă soluţii speciale de
protecţie, spargerea sticlei, care poate fi explozivă, poate avea urmări grave pentru oameni
sau alte elemente expuse.
4.7 Pentru sistemele de pereţi cortină se pot adopta diferite soluţii de rezemare – legare
de sistemul structural al construcţiei. Acestea pot fi diferenţiate din punctul de vedere al
transmiterii încărcărilor care acţionează în planul sistemelor de pereţi cortină, respectiv
normal pe planul acestora. Legarea peretelui cortină de sistemul structural al construcţiei se
face prin fixarea montanţilor, la nivelul planşeelor, în aparatele de reazem speciale, fixate de
acestea. Pentru preluarea dilatărilor profilelor montanţilor, la una din extremităţi se va
prevedea un aparat de reazem care să permită dilatările axiale ale profilului montantului. În
cazul în care un profil de montant traversează doua niveluri (grindă pe trei reazeme) este
necesar ca şi aparatul de reazem intermediar să permită dilatarea axială a profilelor de
montant.
4.8 Din punctul de vedere al transmiterii forţelor în planul sistemului de perete cortină, se
pot adopta, drept tipuri de soluţii de bază, acelea în care:
- un panou de perete cortină transmite forţe exclusiv la partea inferioară, deplasările
relative, faţă de sistemul structural al construcţiei în lungul celorlalte trei laturi, fiind
libere;
- un panou de perete cortină este suspendat şi transmite forţe exclusiv la partea
superioară, deplasările relative faţă de sistemul structural de rezistenţă în lungul
celorlalte trei laturi fiind libere.
4.9 Restricţiile de la punctul 4.8 trebuie avute în vedere şi în cazul unor panouri de perete
care acoperă mai multe câmpuri. Alte tipuri de soluţii nu sunt recomandabile, iar eventuala lor
adoptare trebuie să aibă la bază o analiză adecvată, pe baza căreia să se asigure
posibilitatea unei comportări satisfăcătoare în exploatare, din punctul de vedere al tuturor
acţiunilor care pot interveni în timp.
4.10 Din punctul de vedere al transmiterii încărcărilor, normal pe planul sistemului de
perete cortină, este necesar să se asigure o transmitere a forţelor normale pe planul peretelui
în lungul a cel puţin două laturi opuse (paralele) ale unui panou. Se pot adopta şi soluţii cu
rezemări pe trei sau pe patru laturi ale unui câmp, din punctul de vedere al transmiterii
forţelor. În cazul panourilor care acoperă mai multe câmpuri, sistemul de rezemare poate fi
mai complex (realizând eventual condiţii de placă continuă pe mai multe câmpuri), fără a se
neglija însă condiţia ca, pentru fiecare câmp, rezemarea/transmiterea să se realizeze pe cel
puţin două laturi opuse. Din punctul de vedere al comportării unui panou ca o placă
încovoiată, se pot adopta soluţii cu rezemare simplă, cu un anumit grad de încastrare pe
contur, sau cu asigurarea continuităţii pe una sau două direcţii.
4.11 Întrucât sistemele de pereţi cortină sunt sisteme integrate, realizate de cele mai multe
ori de furnizori externi (şi agrementate de autorităţile din România), se consideră că trebuie
precizate şi delimitate responsabilităţile furnizorului, de cele ale proiectantului „adaptator”,
pentru îndeplinirea exigenţelor, conform Legii nr.10/1995. Un furnizor poate livra un sistem
„perfect”, care poate fi compromis total, dacă:
• sistemul structural al construcţiei pe care acesta se montează, are deplasări relative
de nivel incompatibile cu deplasările admise de sistem;
• sistemul structural al construcţiei nu dispune de elemente structurale perimetrale,
capabile să preia, în condiţii de siguranţă, eforturile concentrate la nivelul
dispozitivelor de fixare, fie că acestea provin din încărcările gravitaţionale, fie din
încărcările orizontale produse de vânt sau de acţiunea cutremurului de pământ.
4.12 Aspectele precizate la punctul 4.11 apar, în special, la construcţiile existente, unde
decizia montării unor închideri cu sisteme de pereţi cortină vitrate (în cadrul unor lucrări de
modernizare), va trebui precedată de determinări prin calcul şi pe cale experimentală ale
caracteristicilor de rigiditate de ansamblu ale sistemelor structurale şi de verificări ale
posibilităţii de transmitere a forţelor de la sistemul de perete cortină la sistemul structural al
construcţiei existente. În aceste cazuri, furnizorul sistemului de perete cortină vitrat va trebui
să prezinte „proiectantului adaptator” caracteristicile sistemului, pe baza căruia se pot
determina forţele de interacţiune între acesta şi sistemul structural al construcţiei existente.
C. Moduri posibile de cedare–avariere pentru sistemele de pereţi cortină
4.13 Modurile de bază ale unei posibile avarieri, sau cedări, a sistemelor de pereţi cortină,
pot să se refere la comportarea sub încărcări în planul acestora, respectiv sub încărcări
normale pe planul acestora. În practică pot apărea şi cazuri în care cele două moduri de bază
de cedare – avariere se combină, dar o examinare analitică trebuie să aibă în vedere, în mod
distinct, cele două posibilităţi de bază.
4.14 Cazurile de avariere principale, determinate de încărcările aplicate în planul unui
perete, sunt de natura următoare:
- cedare determinată de forţe (de regulă – forţe de inerţie), datorită lipsei de rezistenţă
suficientă (a unui panou, sau a sistemului său de prindere), în raport cu forţele
dezvoltate în planul panoului (astfel de situaţii pot fi generate, de regulă, de forţele de
inerţie seismice în cazul cutremurelor puternice);
- cedare determinată de deformaţiile impuse, datorită depăşirii de către deformaţiile
sistemului structural al construcţiei şi/sau ale unui panou, a limitelor pe care soluţia
de rezemare (şi de admitere a unor deplasări relative între panou şi structura
principală) le permite (acestea se pot referi la efectele deformării construcţiei în
timpul oscilaţiilor de ansamblu ale acesteia, respectiv la influenţa acţiunii temperaturii
(temperatură tehnologică, climatică).
4.15 Cazurile de avariere principale, determinate de încărcările aplicate normal pe planul
unui perete, sunt de natura următoare:
- cedare a unui panou, ca placă încovoiată;
- cedare a sistemului de prindere.
4.16 Este posibil ca modurile posibile de cedare, la care s-au făcut referiri în art. 4.14 şi 4.15,
să se combine, datorită faptului că o solicitare puternică după una dintre schemele menţionate
poate reduce rezistenţa în raport cu cealaltă schemă.
D. Cerinţe şi criterii de performanţă specifice
4.17 Sistemele de pereţi cortină, inclusiv prinderile acestora de sistemele structurale ale
clădirilor, se vor proiecta şi se vor monta astfel încât pe durata de realizare şi pe durata de
exploatare a acestora să nu se producă nici unul dintre următoarele evenimente:
• prăbuşirea totală a sistemului de perete cortină;
• prăbuşirea parţială/locală a sistemului de perete cortină;
• distrugerea panourilor de sticlă;
• avarierea sistemelor de prindere şi a celor de etanşare, ca rezultat al unor deformaţii
excesive, fie ale sistemelor structurale ale clădirilor, fie ale structurilor de pereţi
cortină;
• limitarea sau blocarea totală a posibilităţilor de deschidere – închidere a ferestrelor şi
uşilor;
• vibraţii a căror intensitate să fie inacceptabilă pentru o exploatare normală a
sistemelor de pereţi cortină.
4.18 Cerinţele specifice ale investitorilor/utilizatorilor privind comportarea sistemelor de
pereţi cortină sub efectul acţiunii dinamice a vântului, sau al unui cutremur de pământ sunt
următoarele:
• Cerinţa de siguranţă a vieţii: reducerea riscului de punere în pericol a siguranţei
persoanelor prin căderea, în spaţiile publice, sau în spaţiile în care se pot afla mai
multe persoane (curţile interioare ale şcolilor, atriumuri etc.) a geamurilor sistemelor
de pereţi cortină. Această cerinţă impune măsuri pentru prevenirea riscului de
spargere a sticlei şi prevenirea căderii fragmentelor de sticlă, dacă s-a produs
spargerea.
• Cerinţa de limitare a degradărilor: reducerea costurilor pentru repararea sistemului
de perete cortină avariat de cutremurul de pământ, precum şi a pierderilor cauzate
de întreruperea activităţii ca urmare a avarierii faţadei construcţiei.
Cerinţa de siguranţă a vieţii este impusă de sistemul de prescripţii în vigoare, în timp ce
cerinţa de limitare a degradărilor aparţine, de regulă, numai investitorilor.
4.19 Satisfacerea cerinţelor generale enunţate la punctul 4.17 este condiţionată şi de:
• concepţia generală şi de detaliu a sistemului de perete cortină, a componentelor
acestuia, a legăturilor între componente şi a legăturilor acestuia cu sistemul structural
al clădirii;
• proprietăţile, performanţele, utilizarea şi modul de punere în operă ale materialelor
şi produselor de construcţie;
• calitatea execuţiei şi realizarea lucrărilor de întreţinere necesare.
4.20 În cazul sistemelor de pereţi cortină, producerea unor avarii de tip „prăbuşire
progresivă" poate fi limitată, sau evitată, prin măsuri adecvate privind:
• limitarea riscului de apariţie a unor astfel de evenimente;
• adoptarea unei configuraţii structurale care nu prezintă sensibilităţi la astfel de
evenimente (configuraţie structurală redundantă);
• asigurarea elementelor structurii proprii şi a prinderilor de structura principală cu
ductilitate suficientă.
4.21 Criteriile de performanţă specifice pe care trebuie să le satisfacă sticla sub efectul
acţiunii seismice, pentru satisfacerea cerinţelor de la punctul 4.18, sunt următoarele:
• Cerinţa de siguranţă a vieţii, pentru cutremurul de pământ considerat la proiectare, cu
perioada medie de revenire de 100 de ani, este satisfăcută atunci când:
- sticla se sparge în bucăţi, dar rămâne în rame sau în ancoraje, în condiţii limită de
stabilitate, putând să cadă în orice moment;
- sticla cade din rame, sau din ancoraje, în fragmente mici, care nu pot pune în
pericol viaţa oamenilor (modul de spargere a sticlei depinde de tipul sticlei).
OBSERVAŢIE
Cerinţa de siguranţă a vieţii nu poate fi asigurată dacă:
- fragmentele de sticlă, chiar de mici dimensiuni (din geam securizat), cad de la
înălţime mare sau foarte mare;
- sticla se sparge în cioburi mari şi/sau panourile cad în întregime, din rame, sau
împreună cu ramele.
• Cerinţa de limitare a degradărilor sub efectul cutremurului „de serviciu", (cu perioada
medie de revenire de 30 de ani) este satisfăcută atunci când:
- sticla rămâne neafectată în rame sau în ancoraje;
- sticla fisurează, însă rămâne prinsă în rame sau în ancoraje şi continuă să asigure
funcţiunile de închidere faţă de exterior (protecţia împotriva agenţilor atmosferici) şi
protecţia împotriva intruziunii.
În aceste condiţii se asigură, în acelaşi timp, atât cerinţa de siguranţă a vieţii, cât şi
condiţiile de utilizare imediată a clădirii (înlocuirea sticlei fisurate se poate face oricând
doreşte beneficiarul).
CAPITOLUL 5
CERINŢE DE PROIECTARE SPECIFICE SISTEMELOR DE PEREŢI CORTINĂ, ÎN
ACORD CU PREVEDERILE CONŢINUTE DE LEGEA 10/1995
5.1 Elemente generale
5.1.1 Pentru obţinerea unor sisteme de pereţi cortină de calitate sunt obligatorii realizarea
şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a acestora, a următoarelor cerinţe, prevăzute
în documentul oficial „Lege privind calitatea în construcţii”:
(A) rezistenţă şi stabilitate;
(B) siguranţă în exploatare;
(C) siguranţă la foc;
(D) igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
(E) izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;
(F) protecţie împotriva zgomotului.
5.1.2 La conceperea şi elaborarea proiectelor pentru sistemele de pereţi cortină se va ţine
seama de:
• documentaţia tehnică a firmelor furnizoare ale sistemului de perete cortină;
• adaptarea, pentru fiecare clădire în parte, a acestei documentaţii, în ceea ce
priveşte:
(a) înălţimea maximă a montanţilor între două puncte de legare/fixare de clădire;
(b) dimensiunile maxime ale ochiurilor sistemului structural;
(c) dimensiunile maxime şi modalitatea de deschidere a elementelor mobile;
(d) detaliile de închidere perimetrale şi între niveluri ale sistemului de perete cortină,
raportate la sistemul structural al clădirii;
(e) cerinţele de protecţie la foc.
5.1.3 Proiectarea tramei sistemului structural va ţine seama de caracteristicile geometrice
ale profilelor din gama de tipodimensiuni, de încărcările aferente şi de standardele româneşti
în vigoare.
5.1.4 Dimensionarea sistemului structural de susţinere se va face astfel încât săgeata
normală maximă pe faţadă, corespunzătoare oricăreia dintre grupările de încărcări precizate
în acest normativ, să nu fie mai mare decât H/300, dar nu mai mult de 8 mm (H este distanţa
dintre două prinderi succesive ale montanţilor).
5.2 Cerinţa de rezistenţă şi stabilitate (A)
5.2.1 Date de temă. La proiectarea sistemelor de pereţi cortină, tema de proiectare trebuie să
conţină:
a. elemente referitoare la condiţiile de mediu ale amplasamentului construcţiei α, ks, β, ψ şi,
în funcţie de informaţiile disponibile, pot fi utilizate si următoarele caracteristici
suplimentare: acceleraţia, viteza şi deplasarea de vârf a mişcării seismice, acceleraţia
efectivă, acceleraţia şi viteza maximă persistentă, acceleraţia de proiectare efectivă,
conţinutul de frecvenţe al mişcării seismice şi amplificări corespunzătoare unor frecvenţe
dominante, raportul vmax/amax, frecvenţa de colţ, durata semnificativă, presiunea maximă
de calcul şi sucţiunea maximă de calcul în cazul acţiunii vântului, intervalul de variaţie al
temperaturilor exterioare şi agresivitatea mediului natural/antropic; proiectantul va utiliza
acele date pe care le are la dispoziţie.
b. elemente referitoare la condiţiile de exploatare şi întreţinere: durata de exploatare cerută
de investitor, încărcările specifice datorate echipamentelor de întreţinere, poziţiile
punctelor de prindere a echipamentelor de întreţinere de elementele sistemului structural
al construcţiei, respectiv sistemului structural al peretelui cortină.
c. elemente referitoare la răspunsul structural al construcţiei căreia i se ataşează peretele –
cortină: săgeţi ale grinzilor de margine sau ale structurilor de planşee în consolă, scurtări
diferenţiate între doi stâlpi sau doi pereţi structurali adiacenţi, valorile deplasărilor
sistemului structural al construcţiei datorate acţiunii seismice şi acţiunii vântului, care ar
putea conduce la deformarea panourilor sistemului de perete cortină (pe fiecare etaj şi pe
fiecare direcţie principală), valorile tasărilor mediului de fundare, valorile deplasărilor
produse de variaţiile de temperatură; proiectantul va avea în vedere măsuri pentru
protejarea construcţiei împotriva efectelor de deformaţie în timp (curgere lentă, tasări în
timp).
5.2.2 Relaţia sistemului de pereţi cortină cu sistemul structural al construcţiei. La
proiectarea unui sistem de perete cortină se va ţine seama atât de cerinţele de rezistenţă, cât
şi de cerinţele ca acesta să suporte deplasările impuse de toate categoriile de deformaţii ale
sistemului structural:
a. săgeţi ale grinzilor de margine sau ale structurilor de planşee în consolă, produse de
încărcările gravitaţionale ale construcţiei (permanente şi utile);
b. scurtări axiale diferenţiate între doi stâlpi sau doi pereţi structurali adiacenţi (deformaţii
elastice datorate curgerii lente sau contracţiei);
c. deplasări verticale diferenţiate la nivelul fundaţiilor;
d. deplasări produse de variaţiile de temperatură;
e. deplasări ale sistemului structural de ansamblu al construcţiei, care pot conduce la
deformarea panourilor ce alcătuiesc sistemul de pereţi cortină, produse de cutremurele
de pământ şi de acţiunea dinamică a vântului.
5.2.3 Condiţii tehnice corespunzătoare cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate”. Pentru
satisfacerea cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate”, elementele componente ale unui sistem de
perete cortină trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice care se prezintă în cele ce urmează.
a. Condiţia de rezistenţă:
• evitarea depăşirii stărilor limită ultime de rezistenţă, în condiţiile unor intensităţi de
vârf ale acţiunilor, corespunzătoare unui cutremur de pământ „de calcul”;
• asigurarea capacităţii de rezistenţă pentru a fi evitată extinderea cedării sau
prăbuşirii, în situaţia în care se produc cedări locale provenite din cauze
accidentale.
b. Condiţia de stabilitate:
• evitarea flambajului la nivel de ansamblu, sau a voalării locale a unor elemente
individuale ale sistemului structural propriu al sistemului de perete cortină, în
condiţiile unor intensităţi ale acţiunilor corespunzând cutremurului de pământ „de
calcul”.
c. Condiţia de rigiditate:
• limitarea deplasărilor şi deformaţiilor verticale şi orizontale ale elementelor
sistemului structural al peretelui cortină în cazul acţiunilor seismice, acţiunii vântului,
variaţiilor de temperatură, precum şi în cazul deformaţiilor impuse de sistemul
structural al construcţiei.
d. Condiţia de ductilitate:
• asigurarea aptitudinii de deformare postelastică a structurii proprii a peretelui cortină
(montanţi, rigle – distanţieri) şi a prinderilor acestuia de sistemul structural al
construcţiei.
5.2.4 Solicitarea sistemelor de pereţi cortină la încărcări permanente şi de exploatare
a) Evaluarea încărcărilor permanente pentru sistemele de pereţi cortină se va face ţinând
seama de prevederile STAS 10101/1-78. Încărcările permanente vor cuprinde: greutatea
proprie a elementelor componente ale peretelui cortină, greutatea părţilor fixe ale utilajului
pentru întreţinerea/spălarea faţadei; greutăţile aparatelor de climatizare care sunt
suportate direct de structura proprie a peretelui cortină pot fi considerate încărcări
variabile cvasi-permanente.
b) Evaluarea încărcărilor datorate procesului de exploatare se va face ţinând seama de
prevederile STAS 10101/2-75 şi STAS 10101/2A1-87. Încărcările de exploatare vor
include greutatea utilajului pentru întreţinerea/spălarea faţadelor şi greutatea persoanelor
care deservesc utilajul. Pentru calculul sistemului structural al peretelui cortină, încărcările
de exploatare vor fi considerate încărcări variabile.
c) Prin destinaţia lor, sistemele de pereţi cortină nu participă la stabilitatea generală a
construcţiilor. Indiferent de configuraţiile sistemelor structurale ale pereţilor cortină şi de
tipul panourilor (fixe, vitrate sau opace, mobile), acestea trebuie să fie dimensionate astfel
încât să fie capabile să transmită încărcările, provenite din greutatea proprie, la sistemele
structurale ale construcţiilor pe care sunt aplicate.
5.2.5 Solicitarea sistemelor de pereţi cortină la încărcarea provenită din acţiunea
vântului
5.2.5.1 Pentru stabilirea încărcărilor provenite din acţiunea vântului se vor avea în vedere
prevederile STAS 10101/20-90 şi elementele cuprinse în cadrul acestui paragraf, cu
următoarele precizări:
• pentru fiecare panou de perete cortină se va determina presiunea dinamică de
bază corespunzătoare cotei acestuia deasupra terenului;
• la nivelul fiecărui panou se va considera coeficientul de rafală determinat pentru
oscilaţiile ansamblului structural sub acţiunea rafalelor de vânt;
• pentru panourile individuale se vor aplica, suplimentar, coeficienţi de rafală specifici
caracteristicilor dinamice proprii ale acestora, considerate ca sisteme dinamice
rezemate pe sistemul structural al construcţiei, conform prevederilor din acest
paragraf;
• se va avea în vedere faptul că încărcările provenite din acţiunea vântului,
determinate conform STAS 10101/20 – 90, corespund unui nivel de asigurare limitat
şi că, în funcţie de prevederile Capitolului 6, în anumite cazuri, vor trebui aduse
amendamente acestor valori.
5.2.5.2 În situaţiile în care apare necesitatea modificării nivelului de asigurare faţă de
prevederile STAS 10101/20-90 (care corespunde unei perioade de revenire foarte reduse, de
cca.10 ani), presiunea dinamică de bază dorită, „gv,Trev”, corespunzând unei perioade de
revenire „Trev”, se va putea obţine, în lipsa unor studii speciale asupra condiţiilor de
amplasament, cu ajutorul relaţiei:
g g [1 0,6(log T 1,0)/ 0,7] v,Trev v,10ani 10 rev
= + −
(5.1)
(care corespunde unei distribuţii de valori extreme de tip I, Gumbel, mai puţin acoperitoare),
sau cu ajutorul relaţiei:
log g log g 0,2(log T 1,0)/ 0,7 10 v,Trev 10 v,10ani 10 rev
= + −
(5.2)
(care corespunde unei distribuţii de valori extreme de tip II, Fréchet, mai acoperitoare). Se
precizează că relaţiile empirice (5.1) şi (5.2) au la bază analize statistice asupra recurenţei
cazurilor de vânt, efectuate pentru datele furnizate de I.N.M.H. pentru Bucureşti; pentru alte
amplasamente nivelul de asigurare va fi propus pentru verificare de către proiectant, pe baza
unor analize inginereşti specifice.
5.2.5.3 Indiferent de tipul sistemului de perete cortină şi de alcătuirea sa, acesta trebuie să
reziste încărcărilor provenite din presiunea sau sucţiunea vântului; în acest sens, peretele
cortină nu trebuie să se deterioreze, să aibă deformaţii inacceptabile, să se spargă geamurile,
să prezinte riscul de deschidere sau rupere, ca urmare a efectului unei presiuni bruşte (în
cazul existenţei unor ochiuri mobile), iar rosturile de etanşare trebuie să-şi păstreze o deplină
eficacitate.
5.2.6 Solicitarea sistemelor de pereţi cortină la încărcarea provenită din acţiunea
seismică
a) Verificarea comportării la acţiuni seismice (prin calcul şi pe cale experimentală) a
sistemelor de pereţi cortină vitraţi va conduce la stabilirea condiţiilor de utilizare a
acestora, în funcţie de caracteristicile dinamice proprii ale clădirilor, a condiţiilor de
amplasament, astfel încât să asigure prevenirea:
• degradărilor şi/sau avarierilor panourilor şi a dispozitivelor de fixare, constând în
fragmentarea panourilor, desprinderea şi expulzarea fragmentelor sau a
panourilor întregi, care prin cădere ar putea provoca accidente;
• degradarea rosturilor, care poate afecta etanşeitatea la pătrunderea apei şi
aerului, izolarea fonică şi izolarea termică.
b) Există două categorii de efecte pe care un cutremur de pământ le poate genera simultan
asupra unui sistem de pereţi cortină:
• efectul acţiunii seismice ca rezultat al forţelor de inerţie care acţionează normal
pe planul sistemelor de pereţi cortină;
• efectul acţiunii seismice ca rezultat al deformaţiilor impuse peretelui cortină prin
deplasările laterale relative ale punctelor de prindere de sistemul structural al
clădirii.
c) Efectul forţelor de inerţie care acţionează în planul sistemului de perete cortină se
evaluează ţinând seama de următoarele aspecte:
• pentru proiectare/verificare se va considera valoarea de vârf a acceleraţiei –
acceleraţia seismică de calcul corespunzătoare amplasamentului construcţiei;
• se vor determina acceleraţiile de etaj, la nivelul fiecărui panou/ subansamblu al
peretelui cortină, cu observaţia că se vor aduce modificări coeficientului „ψ”,
corespunzător rezervelor de suprarezistenţă ale sistemului structural al
construcţiei (ca exemplu: în România, în timpul cutremurelor de pământ din anii
1977, 1986 şi 1990, s-au înregistrat la etajele superioare ale unor construcţii
acceleraţii de vârf de ordinul 0,4…0,6 g; aceste construcţii nu au fost puternic
avariate deşi au fost proiectate în conformitate cu baza normativă în vigoare în
diferite etape, fapt care a evidenţiat existenţa unor considerabile rezerve de
suprarezistenţă, faţă de încărcările convenţionale de calcul);
• se vor determina deplasările relative de etaj, care ar impune deformări ale
panourilor pereţilor cortină în planul lor, având în vedere deplasările relative de nivel
care pot să apară în stadiul post-elastic de comportare.
d) Efectul acţiunii seismice ca rezultat al deformaţiilor impuse peretelui cortină
(deplasări relative care acţionează în planul panourilor unui perete cortină):
• se vor determina deplasările relative de etaj, la nivelul fiecărui panou al peretelui
cortină, cu observaţia că se vor aduce modificări coeficientului „ψ”, corespunzător
rezervelor de suprarezistenţă ale sistemului structural al construcţiei.
e) Pentru construcţiile care fac obiectul acestui normativ, documentul CEN/TC 250/SC
8/N335, intitulat „Eurocode 8” (versiunea ianuarie 2003), precizează că efectele unei
acţiuni seismice asupra unui panou de perete cortină pot fi cuantificate prin aplicarea
asupra acestuia a unei forţe orizontale „Fa” dată de formula:
a ( a a a ) a a a S W
2
F = S ⋅W ⋅ γ q = 1 ⋅ ⋅
(5.3)
în care:
Fa = forţa seismică orizontală, corespunzătoare direcţiei cea mai defavorabilă, aplicată în centrul de
masă al panoului de perete cortină;
Wa = greutatea panoului de perete cortină;
γa = factor de importanţă (în general, γa=1);
qa = factor de comportare a panoului de perete cortină (întotdeauna qa=2);
Sa = coeficient seismic care se referă la panoul de faţadă cortină şi care este dat de relaţia:
S S [3(1 z H) (1 (1 T T )2 ) 0,5]
a a 1 = α ⋅ ⋅ + + − − (5.4)
în care:
α = raportul dintre acceleraţia seismică de calcul şi acceleraţia gravitaţională („α” din EUROCODE
corespunde lui „ks“ din P100-92);
S = factor asociat mediului de fundare (în general S = 1,2);
Ta = perioada proprie fundamentală de vibraţie a panoului de perete cortină;
T1 = perioada proprie fundamentală de vibraţie a clădirii, calculată pe direcţia cea mai flexibilă a
acesteia;
z = înălţimea panoului de faţadă cortină situată deasupra nivelului de aplicare a acţiunii seismice;
H = înălţimea clădirii calculată de la nivelul fundaţiei, sau de la partea superioară a „cutiei rigide” a
subsolului.
f) Dimensionarea pieselor de prindere a sistemului structural al peretelui cortină de sistemul
structural al construcţiei se va realiza considerând eforturile rezultate ca urmare a aplicării
în centrul de greutate al panoului de perete cortină a unei forţe seismice convenţionale
„Fprindere = 3Fa”.
g) Este necesar ca toate componentele sistemelor de pereţi cortină (montanţi, rigle –
distanţier, dispozitive de fixare, subsistem geamuri) să reziste la forţe seismice
orizontale, după orice direcţie în plan orizontal, considerând o amplificare dinamică şi
geometrică echivalentă cu „3ks” şi un spor de asigurare egale cu 33%, corespunzător unei
modificări a perioadei de revenire.
h) În planul faţadei, sistemul de perete cortină trebuie să suporte, fără afectarea integrităţii
constructive şi structurale, valori ale deplasărilor orizontale relative de nivel (drift-uri), ce
vor fi stabilite pentru fiecare construcţie în parte. Valorile obţinute vor fi amplificate cu un
factor egal cu 1,5, pentru sisteme structurale din beton armat şi egal cu 1,25, pentru
sisteme structurale din oţel.
i) Pereţii cortină vor fi proiectaţi pentru a putea prelua toate deformaţiile laterale ale
structurii principale produse de acţiunea seismică (deplasările relative de nivel, inclusiv
efectul torsiunii generale a clădirii) şi anume deformaţii determinate de:
• deplasările structurii principale pe direcţie paralelă cu planul peretelui;
• deplasările structurii principale pe direcţie perpendiculară pe planul peretelui, în cazul
montanţilor care sunt fixaţi pe mai mult de două planşee (montanţi continui pe două
etaje);
• deplasările structurii principale pe ambele direcţii pentru montanţii de colţ.
j) În baza normativă din ţările avansate se specifică adeseori că valorile stabilite pentru
parametrii de calcul corespund unui nivel minim de asigurare admis. Beneficiarii lucrărilor
de diferite categorii au libertatea de a alege un nivel de asigurare mai ridicat, dacă
apreciază că acesta este necesar. În situaţiile în care apare necesitatea modificării
nivelului de asigurare faţă de prevederile normativului P100-92 (care corespunde, în
zonele afectate prioritar de cutremurele vrâncene, unei perioade de revenire foarte
reduse, de cca. 50 ani), acceleraţiile de calcul corespunzând unei perioade de revenire
„Trev”, se vor putea obţine, în lipsa unor studii speciale asupra condiţiilor de amplasament,
prin intermediul aplicării unui coeficient de corecţie pentru modificarea nivelului de
asigurare „αTrev”, determinat cu ajutorul relaţiei:
log 1,45 4,2 /(log T 1,2) 10 rev 10 rev α = − +
(5.5)
Relaţia empirică (5.5) are la bază analizele probabilistice de hazard seismic efectuate pe
baza datelor privind recurenţa magnitudinilor cutremurelor vrâncene şi a datelor privind
fenomenul de atenuare, „αrev” corespunzând notaţiei din P100-92.
k) Probabilitatea nedepăşirii într-un interval de timp de expunere „Texp” a unei valori „qTrev”,
corespunzând unei perioade de revenire „Trev”, P(+)(Ttev, Texp), este dată de relaţia:
( ) ( T T )
tev exp
P( ) T ,T e exp rev + = −
(5.6)
iar probabilitatea depăşirii, cel puţin odată, P(-) (Ttev, Texp), este dată de relaţia:
( ) ( T / T )
tev exp
P( ) T ,T 1 e exp rev − = − −
(5.7)
Relaţiile (5.6) şi (5.7) corespund modelului matematic de proces stochastic poissonian şi
sunt valabile atât în cazul acţiunii seismice, cât şi în cazul acţiunii vântului.
5.2.7 Solicitarea sistemelor de pereţi cortină la încărcarea datorată zăpezii
a. Încărcarea din zăpadă se va lua în considerare pentru calculul zonelor înclinate ale
sistemelor de pereţi cortină (unghiuri mai mici sau egale cu 60°), precum şi pentru calculul
zonelor unde sunt posibile aglomerări de zăpadă (de exemplu: copertine din sticlă integrate
cu sistemul de pereţi cortină).
b. Valorile normate ale încărcărilor date de zăpadă şi coeficienţii parţiali de siguranţă, care
multiplică valorile încărcărilor normate pentru obţinerea încărcărilor de calcul, se vor
stabili în conformitate cu STAS 10101/21-86.
c. Pentru construcţiile care fac obiectul acestui normativ, greutatea de referinţă a stratului de
zăpadă, stabilită pentru o perioadă de revenire de 10 ani, se va lua din Tabelul 1 din
STAS 10101/21-92.
d. La solicitarea investitorului, greutatea de referinţă a stratului de zăpadă poate fi
considerată pentru perioade de revenire mai lungi, de 25 sau 50 ani.
5.2.8 Solicitarea sistemelor de pereţi cortină la încărcarea datorată temperaturii
a. Conceperea unui sistem de pereţi cortină trebuie să ţină seama de eventualele modificări
dimensionale ale elementelor acestuia, datorate variaţiilor de temperatură pe perioade
mai lungi (iarnă – vară), sau pe perioade mai scurte (alternanţe generate de fenomenele
de însoleiere, respectiv de umbrire).
b. Variaţiile de temperatură, precum şi fenomenele de însoleiere – umbrire nu trebuie să
influenţeze stabilitatea sistemului de pereţi cortină şi prinderile sale de sistemul structural
al construcţiei, iar eforturile provenite din dilatare, sau contracţie, să poată fi preluate prin
elemente de prindere sau de fixare, dimensionate în acord cu STAS 10101/23-75,
respectiv STAS 10101/23A-78, care se referă la temperaturile climatice.
c. În spiritul prevederilor din aceste acte normative, se vor determina, ca elemente de
referinţă, valori normate şi valori de calcul pentru:
• temperaturile medii pe grosimea pereţilor;
• diferenţa de temperatură între cele două feţe;
şi se va realiza verificarea sistemului de pereţi cortină la încărcarea datorată variaţiilor de
temperatură.
d. Cu excepţia unor condiţii climatice exterioare deosebite, respectiv a unor condiţii de
încălzire la interior cu aparate speciale, amplasate în imediata apropiere a faţadei,
sistemul de perete cortină trebuie să suporte, fără inconvenienţe, variaţii de temperatură
cuprinse între următoarele valori de temperaturi limită: -25°C, respectiv +60°C. Se va
avea în vedere şi situaţia unei însoleieri prelungite, urmată de o aversă puternică de
ploaie. Acţiunea temperaturilor climatice nu trebuie să aibă caracter distructiv (inclusiv să
producă deformaţii remanente) asupra sistemelor de pereţi cortină (acţiunea grindinii nu
trebuie să producă spargeri/crăpături ale suprafeţei vitrate).
e. Pentru acţiunea temperaturilor tehnologice se vor colecta date tehnologice specifice. În
spiritul prevederilor STAS 10101/2-75, se vor determina valori normate şi valori de calcul,
corespunzătoare condiţiilor tehnologice din construcţia pentru care se proiectează
sistemul de pereţi cortină. Se vor determina, ca elemente de referinţă, următoarele:
• valori medii pe grosimea pereţilor ale temperaturii tehnologice (în condiţii
defavorabile);
• diferenţe de temperatură între cele două feţe ale panoului de faţadă.
Pe această bază se vor determina modificările de dimensiuni (medii pe grosime) ale
panourilor, respectiv curbările acestora şi rotaţiile impuse ale normalei la suprafaţa unui
panou, determinată de curbări ale acestuia.
5.2.9 Comportarea sistemelor de pereţi cortină la acţiunea vibraţiilor induse de surse
de perturbaţie exterioare. Vibraţiile sistemelor de pereţi cortină, generate de acţiuni
exterioare construcţiei, cum ar fi rafalele de vânt, acţiunea ploii sau a grindinii, diverse
zgomote aeriene, nu trebuie să producă nici un efect de spargere, rupere sau deteriorare a
elementelor componente ale acestora. Se va ţine seama că nu sunt permise vibraţii ale
elementelor componente ale sistemelor de pereţi cortină şi, în special, vibraţiile la rezonanţă
ale acestora la rafale de vânt, iar legăturile cu sistemele structurale ale construcţiilor trebuie
să fie dimensionate şi realizate astfel încât să se asigure acest deziderat. De asemenea, nu
se admite ca vibraţiile generate de traficul rutier, uzinal sau aerian să provoace vibraţii la
rezonanţă ale componentelor sistemelor de pereţi cortină. O comportarea corespunzătoare a
sistemelor de pereţi cortină la acţiunea vibraţiilor se obţine şi prin alegerea grosimii diferite a
foilor de geam termoizolant. Se recomandă ca foaia exterioară să fie de grosime mai mare
decât cea interioară, evitându-se astfel şi deformarea pronunţată a foii exterioare, ca urmare
a dilatării aerului dintre foile de geam. Astfel se păstrează imaginea nedeformată a obiectelor
reflectate.
5.3 Cerinţa de siguranţă în exploatare (B)
5.3.1 Solicitarea sistemelor de pereţi cortină la şocuri provenite din interiorul
construcţiilor
a) Sistemul structural propriu, elementele de prindere ale acesteia de sistemul structural al
construcţiei, respectiv panourile opace, trebuie să reziste la şocuri ce produc o energie
egală cu 1000 jouli (100 daN⋅m), fără să se producă deformaţii remanente.
b) ªocurile exercitate asupra sistemului de perete cortină de la interiorul construcţiei nu
trebuie să conducă la căderi de spărturi, care pot cauza vătămări sau răniri ale
persoanelor care se găsesc în exteriorul construcţiei (căderi de cioburi de geamuri care
pot tăia, sau fragmente provenite de la celelalte componente ale sistemului de perete
cortină).
c) Faţa sistemului de perete cortină situată la interiorul construcţiei să nu se deformeze în
stadiul elastic peste pragul stabilit în caietul de sarcini şi să nu aibă deformaţii
remanente.
5.3.2 Solicitarea sistemelor de pereţi cortină la şocuri provenite din exteriorul
construcţiilor
a) Se spune despre un sistem de perete cortină că este protejat în raport cu posibile şocuri
exterioare, dacă acesta este situat la o anumită distanţă în raport cu o altă amenajare
(zid despărţitor ornamental, balustradă de protecţie, curte englezească), sau dacă există
plantaţi arbori care ar putea oferi o asemenea protecţie.
b) Utilizarea sistemelor de pereţi cortină la parterul şi la primul etaj al unei clădiri situate în
zone cu circulaţie rutieră intensă este permisă numai cu respectarea paragrafului 5.3.2,a.
c) Criteriul de rezistenţă este satisfăcut dacă sistemul de perete cortină nu suferă deteriorări
care să compromită performanţele de conservare şi de durabilitate ale acestuia.
d) În zonele fără circulaţie rutieră intensă, sistemul structural propriu, elementele de
prindere ale acestuia de sistemul structural al construcţiei, respectiv panourile opace,
trebuie să reziste la şocuri ce produc o energie egală cu 1000 jouli (100 daN⋅m), fără să
producă deformaţii.
5.3.3 Amplasare. Dacă sistemul de perete cortină este amplasat la parter şi/ sau la primul
etaj, se vor prevedea măsuri speciale pentru eliminarea posibilităţii de a fi demontat, cât şi a
posibilităţii de a fi practicate decupări în unele zone ale acestuia etc.
5.3.4 Pentru primele două niveluri ale unei clădiri se recomandă utilizarea de geamuri
antiefracţie.
5.3.5 Cerinţe referitoare la protecţia împotriva trăsnetelor. În cazul sistemelor de pereţi
cortină trebuie evitată acumularea de electricitate statică, indiferent de provenienţa acesteia.
Astfel, sistemul structural al peretelui cortină trebuie să fie legat la reţeaua de împământare a
clădirii (reţeaua de împământare trebuie să lege toate panourile).
5.3.6 Cerinţa referitoare la şocul unei explozii în cazul atentatelor teroriste se referă, în
plus, la posibilitatea utilizării unei componente vitrate cu alcătuire şi calităţi deosebite (vitraje
multistrat cu o componentă securizată şi mod special de realizare a acestora), la asigurarea
fixării sistemului structural şi la utilizarea de materiale de etanşare de înaltă rezistenţă).
5.3.7 Sensibilitatea la oboseală. Toate componentele unui sistem de perete cortină trebuie
să fie realizate din materiale cu stabilitate fizică, chimică şi mecanică, care să le confere o
rezistenţă corespunzătoare la oboseală (Eurocode 9. Partea 2: Structuri supuse fenomenului
de oboseală).
5.3.8 Elemente „uşor de înlocuit” sau „uşor reparabile”. În faza de proiectare, la
adaptarea unui sistem de perete cortină, se va avea în vedere să se realizeze posibilitatea de
reparare strictă a zonei în care s-au semnalat degradări locale (se vor utiliza produse identice
de la aceeaşi firmă furnizoare, să fie posibil ca, în caz de avariere, să se restabilească, chiar
şi cu titlu provizoriu, securitatea şi confortul din clădire, reparaţia să nu diminueze
caracteristicile de performanţă ale sistemului de perete cortină).
5.3.9 Întreţinerea exterioară şi interioară. Elementele unui sistem de perete cortină trebuie
să fie protejate împotriva deteriorărilor chimice, electrice şi biologice, în condiţii de întreţinere
normală. Întreţinerea unui perete cortină, atât la exterior, cât şi la interior, trebuie realizată de
persoane specializate, fără să fie periclitată în nici un fel siguranţa celor care o efectuează.
5.4 Cerinţa de siguranţă la foc (C)
5.4.1 Măsurile de siguranţă la foc privind sistemele de pereţi cortină trebuie să
îndeplinească criteriile şi nivelele de performanţă prevăzute de Normativul de siguranţă la foc
a construcţiilor şi reglementările tehnice specifice.
5.4.2 În zonele de planşee se vor utiliza panouri de închidere, vitrate la exterior şi prevăzute
cu casete din tablă umplute cu vată minerală la interior, cu rezistenţa la foc de 30 min.
Acestea împiedică propagarea prin exterior a focului, de la un nivel la celalalt. În aceste zone,
profilul de presor de pe montanţi şi rigle va fi asigurat suplimentar cu platbande din oţel
inoxidabil.
Profilul de montant va fi armat suplimentar, la interior, cu un miez din oţel umplut cu
vată minerală şi o platbandă din oţel de 8 mm grosime. Se prevede o fixare suplimentară a
montantului prin platbanda de oţel.
5.5 Cerinţa privind igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului (D)
5.5.1 Cerinţa referitoare la igiena unui sistem de perete cortină se referă la întreţinerea
exterioară şi interioară a acestuia în vederea menţinerii integrale a aptitudinilor conferite la
proiectare pe o durată de timp stabilită de investitor, (evitarea apariţiei zonelor cu
ciuperci/mucegai). Astfel, la proiectarea unui sistem de perete cortină se vor avea în vedere
următoarele aspecte:
a) pentru zonele exterioare, în care accesul nu se poate face din interior, se consideră ca
satisfăcătoare o perioadă minimă de 5 ani pentru inspecţie şi luarea unor măsuri de
întreţinere, de exemplu:
• reparaţii locale;
• înlocuirea unor materiale care s-au degradat etc.;
b) ofertantul trebuie să prezinte soluţia de întreţinere, iar în cazul în care i se adjudecă
lucrarea, să elaboreze proiectul de detalii pentru elementele de susţinere a instalaţiilor
specifice şi să livreze echipamentele necesare;
c) întreţinerea curentă, ca la orice produs din sticlă, trebuie să se facă periodic şi depinde
direct de gradul de poluare a mediului exterior (în mod curent, se preconizează două
spălări în fiecare an, sau de câte ori este nevoie);
d) spălarea se va face cu agenţi neutri (în speţă detergenţi) şi care nu conţin materiale
abrazive. După spălare este indicată uscarea geamurilor. Deoarece această operaţie se
face cu echipamente speciale susţinute de pe acoperiş, oferta va conţine şi propunerea
unor astfel de echipamente cu toate accesoriile;
e) în cazul unei situaţii accidentale, ce a apărut într-un anumit loc pe faţadă, elementul să
poată fi înlocuit, fără a fi necesare demontarea altor elemente în afara celor adiacente;
această înlocuire trebuie să se facă, cu acelaşi dispozitiv, cu care se spală faţada, de
regulă o platformă suspendată la faţa peretelui;
f) pentru zonele interioare, întreţinerea sistemului de perete cortină nu se face cu precauţii
speciale referitoare la materialele ce se vor utiliza, periodicitatea acesteia fiind impusă de
exigenţele de întreţinere generală.
5.5.2 Iluminatul natural. Este necesar să se asigure o iluminare naturală optimă, care
trebuie să rezulte din prevederile specifice cuprinse în reglementările tehnice de specialitate.
La stabilirea tipului de vitraj se vor avea în vedere următoarele caracteristici: transmisia
luminoasă cu evitarea fenomenului de orbire şi protecţie solară în cursul verii, pentru
împiedicarea pătrunderii radiaţiilor solare în spaţii interioare.
5.5.3 Culoarea profilelor (cod RAL pentru vopsirea în câmp electrostatic, sau nuanţe de
eloxaj pe bază de mostre) şi caracteristicile de reflexie ale geamului termoizolant. Sistemele
de pereţi cortină asigură unei construcţii un aspect modern şi plăcut, dacă sunt îndeplinite
următoarele cerinţe:
• culoarea elementelor componente ale unui sistem de perete cortină trebuie să
rămână, pe cât posibil, constantă, iar variaţia acesteia în timp, dacă există, să fie
uniformă şi continuă, fără a se crea contraste între câmpuri sau zone pătate;
• caracteristicile de reflexie ale geamului termoizolant, prin reflexii prea puternice,
poate conduce la restricţii în utilizarea unui sistem de perete cortină la parterul şi
mezaninul unei clădiri;
• la stabilirea tipului de vitraj se vor avea în vedere următoarele caracteristici:
transmisia luminoasă pentru evitarea fenomenului de orbire şi protecţia solară în
cursul verii, pentru împiedicarea pătrunderii radiaţiilor solare în spaţii interioare; se va
studia posibilitatea utilizării sticlei absorbante sau a sticlei reflectante şi se vor
respecta prevederile standardului SR EN 572-1:1996;
• la lumina directă, sistemul de perete cortină, la exterior sau interior, trebuie să aibă o
suprafaţă regulată, fără defecţiuni sau anomalii; calitatea va fi apreciată la o distanţă
de minimum 3m, pe un fond luminat uniform (orice imperfecţiune care nu se observă
în aceste condiţii, fără a apropia geamul mai mult, nu se consideră defect);
• o continuitate perfectă a liniilor continue, vizibilă cu ochiul liber (continuitatea
rosturilor orizontale şi/sau verticale);
• culoarea profilelor este indicată de proiectant, prin alegerea acesteia din gama de
culori RAL pentru vopsirea profilelor în câmp electrostatic, sau pe bază de mostră
pentru varianta de profile eloxate (anodizate).
5.5.4 Temperatura aerului interior: pentru un anumit tip de clădire (de birouri, hotel etc.)
sistemul de perete cortină trebuie să asigure şi să menţină temperatura aerului interior la
valori normate; se vor respecta în acest sens prevederile normelor tehnice în vigoare.
5.5.5 Evitarea condensului. La proiectarea unui sistem de perete cortină se vor lua toate
măsurile pentru evitarea apariţiei fenomenului de condens în sezonul rece. Cauzele principale
ale acestui fenomen sunt: lipsa competenţei în alegerea sistemului de pereţi cortină, lipsa
unui studiu adecvat al problemei condensului în faza de proiectare a unui sistem cortină ales,
un montaj incorect, o exploatare şi o întreţinere necorespunzătoare. Se vor avea în vedere
prevederile cuprinse în STAS 6472/3-85. Se va evita apariţia mucegaiului sau ciupercilor, prin
măsuri fundamentate de calcule termotehnice.
5.5.6 Caracteristica de izolare acustică. Un sistem de perete cortină trebuie să asigure o
transmisie redusă a zgomotelor aeriene din exterior, pentru ca ocupanţii clădirii să nu fie
deranjaţi excesiv.
5.5.7 Cerinţa privind sănătatea oamenilor şi protecţia mediului: materialele care intră în
alcătuirea unui sistem de perete cortină nu trebuie să emită substanţe poluante şi să
constituie un risc pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediul înconjurător.
5.6 Cerinţa privind izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie (E)
5.6.1 Această cerinţă se poate asigura cu o probabilitate acceptabilă pentru o durată de
serviciu rezonabilă din punct de vedere economic, prin:
a) stabilirea consumului anual de energie necesară pentru încălzirea clădirii;
b) asigurarea prin proiectare a unei concepţii generale şi a unor detalii optime de montaj
a sistemului de perete cortină;
c) asigurarea unei protecţii termice şi a unei protecţii hidrofuge, cât mai uniforme şi
performante, astfel încât să poată fi posibilă economia de energie, în sensul limitării
consumului anual de energie termică.
5.6.2 Concepţia generală şi de detaliu a unui perete cortină. Se vor avea în vedere
următoarele două aspecte: realizarea unei configuraţii optime a sistemului de perete cortină
prin prevederea unui procent de vitrare raţional şi evitarea unor detalii care ar putea conduce
la crearea de punţi termice. Cuantificarea aspectelor asociate concepţiei termo-energetice
generale şi de detaliu a unui perete cortină se face prin intermediul transmitanţei termice
medii corectate „U’m” a acestuia. Pentru valorile de referinţă ale lui „U’m” se vor avea în vedere
prevederile normativului C107/3-1997, referitoare la rezistenţele termice normate ale
elementelor de anvelopă opace, uşoare şi foarte uşoare.
5.6.3 Asigurarea performanţelor termice şi hidrofuge se realizează ţinând seama de
următoarele aspecte: rezistenţele termice medii ale elementelor sistemului de perete cortină
(C103/3-1977), evitarea apariţiei condensului (C107/6-2000), performanţele de etanşeitate la
aer şi apă a sistemului de perete cortină (STAS 6472/7-85).
5.6.4 Exigenţe specifice privind izolarea termică. Pentru a se realiza o izolare termică
eficientă un sistem de perete cortină trebuie să asigure:
• un coeficient de transfer termic global prevăzut în norme tehnice specifice;
• o reflecţie adecvată a structurii geamului.
Performanţele termo-energetice corespunzătoare se vor asigura prin alegerea unor profile şi a
unor panouri vitrate sau opace (atestate în documentaţiile firmelor de specialitate) şi dintre care cele
mai importante sunt redate în cele ce urmează:
• utilizarea profilelor din aluminiu, care au în alcătuirea lor elemente de rupere a
punţilor termice, cu valori ale transmitanţei termice considerate în normele tehnice
de specialitate;
• utilizarea pentru panourile vitrate a geamurilor termoizolante cu performanţe
ridicate, care să asigure o transmitanţă termică medie corectată în conformitate cu
prevederile C107/3-1997;
• controlul tratării speciale a geamurilor pentru exigenţele de reflecţie şi transmisie a
luminii solare, precum şi pentru exigenţele pentru reflecţia, absorbţia şi transmisia
energiei solare;
• utilizarea unor elemente auxiliare de etanşare (elastomeri, plastomeri), care să
prezinte şi proprietăţi deosebite de stabilitate dimensională şi rezistenţă la
îmbătrânire.
5.6.5 Cerinţele privind etanşeitatea la aer, apă şi vapori de apă:
• în ceea ce priveşte componentele vitrate, etanşeitatea la apă trebuie asigurată în
totalitate;
• în privinţa componentei opace, aceasta va fi realizată în zonele de câmp din
materiale care au o absorbţie de apă de maximum 1%;
• se va considera etanş la apă peretele care garantează prin experimentări de
laborator că îndeplineşte condiţia ca la o presiune de 1000Pa, să reziste la
pătrunderea apei cu un debit maxim de 1l/min/m2;
• nici o parte exterioară a sistemului de perete cortină nu trebuie să împiedice
scurgerea apei şi nici să permită formarea de depozite de praf;
• condensul pe suprafeţele vitrate se va evita prin luarea de măsuri necesare care să
asigure acest deziderat;
• etanşeitatea la aer a peretelui cortină se va încadra în clasa AE, conform EN 12152
şi 12153, iar etanşeitatea la infiltraţiile de apă se va încadra în clasa RE, conform
EN 12154 şi 12155.
5.7 Cerinţa privind protecţia împotriva zgomotului (F)
5.7.1 Cerinţe privind izolarea acustică. Sistemele de pereţi cortină trebuie astfel realizate
încât să conducă la:
• limitarea transferului zgomotului de la exterior la interiorul clădirii;
• recepţia zgomotelor provenite din impactul ploii, sau al grindinii, să fie suficient de
redusă (să nu fie supărătoare),
în acord cu prevederile din SR EN ISO 717-1:2000 „Acustică. Evaluarea izolării acustice a
clădirilor şi a elementelor de construcţii. Partea 1: Izolarea la zgomot aerian”, SR EN ISO
717-2:2000 „Acustică. Evaluarea izolării acustice a clădirilor şi a elementelor de construcţii.
Partea 2: Izolarea la zgomot de impact” şi STAS 6156-86 „Acustica în construcţii. Protecţia
împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-culturale. Limite admisibile şi parametri de
izolare acustică.
5.7.2 Coeficientul de atenuare acustică trebuie să fie de min. 37 dB pentru un geam
termoizolant în structura 6-16-4.
5.7.3 Proiectul sistemului de perete cortină trebuie să conţină, în mod explicit, caracteristicile
de izolare acustică a vitrajului.
5.7.4 Pentru o protecţie acustică superioară se recomandă ca cele două foi de geam care
alcătuiesc geamul termoizolator să aibă grosimi diferite.
CAPITOLUL 6
ÎNCĂRCĂRI. GRUPĂRI DE ÎNCĂRCĂRI.
PRINCIPIUL PROIECTĂRII CAPACITĂŢII PORTANTE.
A. Încărcări
6.1 La proiectarea unui sistem de perete cortină se vor avea în vedere următoarele
categorii de încărcări:
• încărcarea gravitaţională în conformitate cu prevederile STAS 10101/1-78 şi STAS
10101/2A1-87;
• încărcarea seismică în conformitate cu normativul P100-92, cu precizările din
cadrul acestui normativ;
• încărcarea datorată acţiunii vântului în conformitate cu prevederile STAS 10101/20-
90, cu precizările din cadrul acestui normativ;
• încărcarea datorată acţiunii temperaturii climatice în conformitate cu prevederile
STAS 10101/23-75 şi STAS 10101/23A-78;
• încărcarea datorată temperaturilor tehnologice în conformitate cu prevederile STAS
10101/2-75.
La proiectarea unui sistem de perete cortină se vor avea în vedere încărcările din
Tabelul 6.1, cu încadrarea în categoriile de încărcări precizate de STAS 10101/0A-77, art. 2.1
Tabelul 1).
Tabelul 6.1. Clasificarea încărcărilor pentru proiectarea pereţilor cortină
Nr.
crt.
Încărcarea Categoria, conform
STAS 10101/0A-77
Observaţii
1 Încărcări
gravitaţionale
P
2 Încărcări din
temperaturile
tehnologice
C Se consideră, alternativ, valori maxime şi valori
minime, în funcţie de specificul procesului
tehnologic
3 Încărcări din
temperatura
climatică
V Se consideră, alternativ, valori maxime şi valori
minime
4 Încărcări din vânt V Se consideră valori de vârf, cu perioadă de
revenire cel puţin cât cea standardizată (STAS
10101/ 20-90), care poate fi însă sporită
conform prevederilor art. 5.2.5.2 din normativ
5 Încărcări seismice E Se consideră valori de vârf, cu perioadă de
revenire cel puţin cât cea standardizată
(normativ P100-92), care poate fi însă sporită
conform prevederilor art. 5.2.6 din normativ
B. Grupări de încărcări
6.2 Grupările de încărcări utilizate pentru verificarea sistemelor de pereţilor cortină vor fi:
(a) Grupări „Gf” care cuprind:
• încărcări gravitaţionale normate;
• încărcări din temperatura tehnologică, normate (în situaţia cea mai defavorabilă);
• încărcări din temperatura climatică, normate (în situaţia cea mai defavorabilă);
• încărcări din vânt (orientate normal pe planul peretelui), corespunzând nivelului de
asigurare cerut.
(b) Grupări Gs, care cuprind:
• încărcări gravitaţionale normate;
• încărcări din temperatura tehnologică, normate (în situaţia cea mai defavorabilă);
• încărcări din temperatura climatică, normate (în situaţia cea mai defavorabilă);
• încărcări seismice (orientate alternativ):
- în planul peretelui;
- normal pe planul peretelui;
- atât în planul peretelui, cât şi normal pe planul peretelui, dar afectate de
coeficientul de simultaneitate 0,7,
corespunzând nivelului de asigurare cerut.
Grupările de încărcări considerate la proiectarea pereţilor cortină se vor alcătui
conform prevederilor art. 4.1. (Tabelul 6, cu observaţiile aferente) din STAS 10101.0A-77, cu
următoarele observaţii:
1. Se vor alcătui în mod distinct grupări în care valorile temperaturilor tehnologice
sunt maxime sau minime, ca şi grupări în care temperaturile climatice sunt maxime sau
minime, conform Tabelului 6.2.
Tabelul 6.2. Variante de considerare a valorilor maxime şi minime
pentru încărcările din temperaturile tehnologice şi temperaturile climatice
Variante pentru temperaturile Variante pentru temperaturile climatice
tehnologice Valori maxime Valori minime
Valori maxime Da Da
Valori minime Da Da
2. La observaţia (9) din art. 4.2. din STAS 10101/0A-77 se aduce următoarea
modificare, datorită posibilităţilor de comportare casantă a unor soluţii de pereţi cortină: se
elimină prevederea de la aliniatul 3, conform căreia nu se iau în considerare încărcările
echivalente unor sisteme de deformaţii împiedicate sau deplasări impuse.
C. Aplicarea principiului proiectării capacităţii portante
6.3 Principiul proiectării capacităţii portante urmăreşte asigurarea unui mod şi a unei
succesiuni favorabile a dezvoltării deformaţiilor post-elastice, în situaţiile în care apar
suprasolicitări care implică depăşirea stadiului elastic de comportare. În forma cea mai
utilizată, aplicarea acestui principiu se referă la sistemele structurale ale construcţiilor, pentru
care se urmăreşte:
• prevenirea producerii unor moduri de cedare care implică pericole de prăbuşire;
• asigurarea unei succesiuni cât mai favorabile de dezvoltare a deformaţiilor postelastice
(ductile).
Este necesară extinderea aplicării principiului la cazul „ansamblu structural –
subsistem de rezemare pe mediul de fundare – sistem de pereţi cortină”; în particular, este de
dorit ca, la proiectarea sistemelor de pereţi cortină, să se aplice acest principiu, în moduri
specifice soluţiilor adoptate.
6.4 La proiectarea sistemelor de pereţi cortină, aplicarea principiului proiectării capacităţii
portante va trebui avut în vedere, sub mai multe aspecte:
• opţiunea între capacitatea portantă a sistemului structural de rezistenţă şi
capacitatea portantă a sistemului de pereţi cortină (este de dorit ca sistemul de
pereţi cortină să cedeze înaintea sistemului structural al construcţiei, sau este de
dorit ca aceştia să reziste până în stadiul ultim al acestuia);
• opţiunea între capacitatea portantă a unui panou şi capacitatea portantă a
sistemelor de prindere (care dintre acestea este de dorit să cedeze mai întâi).
Răspunsurile la aceste întrebări vor trebui date, de la caz la caz, având în vedere
exigenţele specifice din cazul concret analizat.
CAPITOLUL 7
ÎNCERCĂRI ALE SISTEMELOR DE PEREŢI CORTINĂ
7.1 Elemente generale
7.1.1 Încercările la care se referă prezentul normativ sunt în legătură cu solicitările care se pot
exercita asupra unui perete cortină pe durata de existenţă a acestuia.
7.1.2 Încercările care se efectuează pentru obţinerea agrementului tehnic pentru un anumit
sistem de perete cortină nu fac obiectul acestui normativ.
7.2 Comportarea unui sistem de perete cortină la acţiunea seismică
7.2.1 La precizarea caracteristicilor tehnice ale unui sistem de perete cortină se vor face
referiri speciale privind modul de comportare a acestuia la acţiuni seismice:
• în cazul în care pentru sistemul de perete cortină selectat există efectuate încercări
la acţiuni seismice în laboratoare autorizate, se vor prezenta rapoartele acestor
încercări;
• în cazul în care aceste încercări nu există, condiţia obligatorie a atribuirii
lucrărilor va fi realizarea acestor încercări la scară naturală, într-un laborator
autorizat, în timp util, cu scopul probării menţinerii capacităţii de deformaţie, în
timpul mişcărilor seismice intensive.
7.2.2 La verificarea sistemelor de pereţi cortină la acţiuni seismice se va ţine seama şi de
specificaţia tehnică ST-035/2000.
7.3 Comportarea unui sistem de perete cortină la acţiunea vântului
7.3.1 Cerinţele de performanţă ale unui sistem de perete cortină la acţiunea vântului sunt
prevăzute în standardul SR EN 13116: 2002, identic cu standardul european EN 13116:
2001.
7.3.2 Metoda de testare a unui sistem de perete cortină la acţiunea vântului este prevăzută în
standardul SR EN 12179: 2002, identic cu standardul european EN 12179: 2000.
7.3.3 Oferta va prezenta date concludente referitoare la încercarea sistemului de pereţi
cortină la acţiunea vântului, agremente sau atestări obţinute în cadrul unor laboratoare
acreditate în alte ţări. Proiectantul general şi proiectantul de specialitate vor decide dacă
datele prezentate pot fi utilizate; dacă datele experimentale nu sunt concludente, executantul
va avea obligaţia de a realiza determinarea experimentală a distribuţiei presiunilor şi sucţiunilor.
7.4 Etanşeitatea la apă
7.4.1 Cerinţele de performanţă ale unui sistem de perete cortină la acţiunea apei sunt
prevăzute în standardul SR EN 12154: 2000, identic cu standardul european EN 12154:
1999.
7.4.2 Determinarea etanşeităţii la apă prin încercarea de laborator la presiunea statică a apei
este descrisă în standardul SR EN 1255: 2002, identic cu standardul european EN
12155/2000.
7.4.3 Determinarea etanşeităţii la apă prin încercarea de laborator a sistemului de perete
cortină, în condiţiile de aplicare dinamică a aerului şi de pulverizare a apei (simularea ploii în
condiţii de vânt puternic), este descrisă în standardul SR EN 13050: 2002, identic cu
standardul european EN 13050: 2000.
7.4.4 Determinarea etanşeităţii la apă prin încercări in situ este descrisă de standardul SR EN
13051: 2002, identic cu EN 13051: 2001.
7.5 Etanşeitatea la aer
7.5.1 Cerinţele de performanţă ale unui sistem de perete cortină referitor la etanşeitatea la
aer sunt prezentate în standardul european EN 12152/2002, identic cu standardul DIN EN
12152.
7.5.2 Metoda de încercare referitoare la etanşeitatea la aer este prezentată în standardul SR
EN 12153: 2002, identic cu standardul european EN 12153: 2000.
7.6 Alte tipuri de încercări cerute de proiectant
7.6.1 Proiectantul sistemului de perete cortină poate solicita efectuarea şi a altor încercări
referitoare la rezistenţa la şocuri exterioare, rezistenţa la şocuri interioare, şoc termic exterior,
căldură interioară, însoleiere etc.
Toate încercările prezentate în cadrul acestui capitol trebuie efectuate în condiţiile
impuse de normele europene, în laboratoare acreditate de RENAR.
CAPITOLUL 8
MONTAJUL SISTEMELOR DE PEREŢI CORTINĂ
8.1 Firma care a câştigat licitaţia pentru a efectua montajul unui sistem de perete cortină
va realiza în regie proprie, sau printr-un proiectant de specialitate, un proiect detaliat, privind
rezolvarea tuturor tipurilor de lucrări şi care va trata elementele de ansamblu, precum şi
detaliile specifice clădirii şi a fiecărei zone în parte, care diferă prin sistemul şi/sau natura
materialelor (zona vitrată, placarea cu panouri din aluminiu a unor zone ale faţadei, tâmplăria
de aluminiu exterioară).
8.2 Documentaţia tehnică elaborată de firma care va monta sistemul de perete cortină
(proiectul sistemului de perete cortină), trebuie să respecte normele tehnice şi juridice în
vigoare în România, precum şi prevederile cuprinse în documentul „Caiet de sarcini”.
8.3 Proiectul sistemului de perete cortină va fi prezentat proiectantului general, elaborator
al proiectelor de arhitectură şi rezistenţă ale construcţiei, în vederea avizării acestuia
(validarea şi armonizarea soluţiilor „de firmă” adoptate, cu proiectul de arhitectură al
construcţiei şi cu prevederile documentului „Caiet de sarcini”).
8.4 Dacă proiectul sistemului de perete cortină primeşte aviz favorabil, acesta va fi
înaintat pentru verificare unor specialişti cu experienţă în această specialitate, atestaţi
M.T.C.T., în conformitate cu Legea nr.10/1995.
8.5 Firma care va efectua montajul unui sistem de perete cortină va prezenta eşantioane
reprezentative pentru fiecare tip de elemente de faţadă, la dimensiunile prevăzute în proiect
(montanţi, rigle – distanţier, aparate de reazem, elemente de conectare, tipuri de geamuri,
panouri de aluminiu, tipuri de elemente de tâmplărie), care vor constitui elemente de referinţă
şi comparaţie pe timpul desfăşurării lucrărilor de execuţie.
8.6 Odată cu livrarea elementelor componente ale unui sistem de perete cortină, agrementat
în România, se va asigura un montaj calificat, care va fi realizat cu echipe specializate
(montajul sistemelor de pereţi se realizează, conform prescripţiilor tehnice ale producătorului
de sistem, de echipe specializate de producătorii de sisteme de faţadă cortină).
8.7 Clasificarea pereţilor cortină în funcţie de alcătuirea sistemului structural propriu,
poate fi realizată după următoarele criterii:
a) alcătuirea montanţilor pe înălţimea clădirii:
- montanţi îmbinaţi la nivelul fiecărui planşeu;
- montanţi continui pe două niveluri;
b) alcătuirea secţiunilor transversale ale elementelor sistemului structural propriu:
- montanţii şi riglele-distanţier se realizează dintr-o singură piesă, iar panourile de
sticlă se montează între acestea, cu interspaţii care permit deplasarea liberă în
raport cu structura proprie a peretelui;
montanţii şi riglele se realizează prin cuplarea elementelor verticale şi orizontale ale ramelor
panoului de sticlă, deplasările fiind permise între ramele panourilor.
8.8 Pentru realizarea sistemului structural al unui perete cortină se vor utiliza profile debitate
la forma şi lungimea necesară. Aceasta se va realiza cu profile din aliaje de aluminiu sau oţel,
fabricate industrializat, sub control corespunzător, în vederea constanţei formei şi asigurării
caracteristicilor fizico-mecanice pentru care se vor prezenta buletine de încercări, iar înainte
de punerea în operă, certificatele de calitate.
8.9 Sistemul de perete cortină se va monta pe sistemul structural al construcţiei, prin
intermediul aparatelor de reazem, respectând întocmai proiectul de execuţie şi prescripţiile
tehnice de montaj, elaborate de firma producătoare. Profilele vor trebui să fie protejate
împotriva coroziunii, prin anodizare de minimum 15 microni, sau vopsire în câmp electrostatic.
Profilele vor satisface cerinţele de izolare termică. Elementele de prindere se vor executa din
aliaje de aluminiu, oţel inox sau oţel zincat termic, sau cadmiat.
8.10 Se va evita contactul direct între oţel şi aluminiu, care în condiţii de condens sau
umiditate, poate crea fenomenul de electroliză, înlesnind degradările locale. În aceste condiţii
se vor folosi materiale izolatoare şi şuruburi zincate sau cadmiate.
8.11 Montarea părţilor vitrate fixe, precum şi a uşilor şi ferestrelor, se face astfel încât să
fie respectate toate exigenţele precizate în cadrul acestui normativ, astfel încât să se asigure
etanşeitatea la vânt şi la ploaie, izolarea higrotermică şi acustică, precum şi caracteristicile de
rezistenţă la foc impuse prin proiect. În cazul tâmplăriei, se vor folosi elemente de feronerie
originale, marcate cu sigla producătorului de sistem. Toate componentele, cu excepţia
balamalelor şi a mânerelor, trebuie să fie mascate.
8.12 Etanşeitatea îmbinărilor între montanţi este asigurată de piese de drenaj, care
conduc apa peste rostul de dilatare dintre aceştia. Piesa se fixează numai de montantul
superior şi se etanşează cu tyocol. Îmbinările unghiulare între montanţi vor fi prevăzute cu
piese adecvate pentru drenaj. La partea inferioară a peretelui cortină va fi prevăzută o folie de
hidroizolare, plasată în spatele canalului de drenaj al montanţilor şi fixată de profilul de riglă.
Pentru ca apa colectată în canalele de drenaj ale riglelor şi ale montanţilor să se dreneze în
exterior, este necesară egalizarea presiunii din acestea cu presiunea exterioară. Acest lucru
se face prin utilizarea de piese de ventilaţie plasate pe profilele de montant, la un interval de
maxim 8 metri una de cealaltă, iar în cazul sistemelor de pereţi cortină cu înălţime mai mică
de 8 metri, la partea superioară şi inferioară a montanţilor. Aceste piese asigură totodată şi o
circulaţie de aer pe perimetrul sigilaturii geamului termoizolant, fapt care conduce la
menţinerea proprietăţilor acestuia pe termen îndelungat.
8.13 Toate elementele de legătură trebuie să preia toleranţele de execuţie ale sistemului
structural suport, toleranţe ce vor fi specificate de ofertant.
8.14 Verificarea calităţii lucrărilor de montaj se va face în conformitate cu instrucţiunile
tehnice ataşate agrementului tehnic; orice neconcordanţă cu proiectul tehnic, sau cu
agrementul tehnic, va trebui remediată, iar remedierile se vor face pe cheltuiala executantului.
8.15 Măsurile de protecţia muncii, aplicabile în cazul execuţiei sistemelor de pereţi
cortină, sunt cele prevăzute în „Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii”, aprobat de
M.L.P.A.T. cu ordinul 9/N/15.03.1993, precum şi cele prevăzute în normele de igienă şi
protecţia a muncii în activitatea de construcţii-montaj, aprobate cu ordinul M.C.Ind.
nr.1233/D/29.12.1980 şi menţinut în vigoare cu Ordinul M.L.P.A.T. nr.1/N/03.01.1994.
8.16 Pe perioada de montaj a sistemului de perete cortină, constructorul va respecta atât
normele precizate anterior, cât şi alte norme de protecţia muncii şi de tehnica securităţii
muncii în construcţii, specifice activităţii de şantier, în vigoare la data executării lucrării.
CAPITOLUL 9
OBLIGAŢII ªI RĂSPUNDERI SPECIFICE, ÎN CONFORMITATE CU LEGEA 10/1995
9.1 Proiectarea şi montajul unui sistem de perete cortină reprezintă un act de
responsabilitate juridică, iar răspunderea pentru realizarea şi menţinerea, pe o durată de timp
precizată, a unor sisteme de perete cortină de calitate corespunzătoare, revine în întregime
factorilor care participă la conceperea, realizarea şi exploatarea acestora.
9.2 Factorii implicaţi în conceperea, realizarea şi exploatarea sistemelor de pereţi cortină,
potrivit responsabilităţilor prevăzute de Legea 10/1995, sunt:
• investitorii;
• proiectantul general;
• proiectantul de specialitate;
• verificatorii de proiecte;
• fabricanţii şi furnizorii de componente ale sistemelor de pereţi cortină;
• executanţii (antreprenor general, firmă de montaj);
• responsabili tehnici cu execuţia;
• proprietarii clădirilor la care se execută sistemul de pereţi cortină;
• Comisia de Agrement Tehnic în Construcţii.
9.3 Obligaţiile şi răspunderile specifice ale factorilor precizaţi la punctul 9.2,
prezentate în detaliu în acest normativ, sunt în concordanţă cu Legea 10/1995, care
trebuie respectată în totalitate.
9.4 Obligaţii şi răspunderi ale investitorilor
• participarea la elaborarea temei pentru proiectarea şi montajul sistemului de perete
cortină; tema de proiectare trebuie semnată de proiectantul general şi de către
investitor;
• stabilirea nivelului calitativ ce trebuie realizat prin proiectare şi montaj, pe baza
reglementărilor tehnice, precum şi a studiilor şi cercetărilor efectuate, în conformitate
cu prevederile acestui normativ;
• excluderea posibilităţii începerii execuţiei unui sistem de perete cortină fără proiect
realizat de ingineri constructori proiectanţi de structuri şi verificat de persoane
competente şi atent selectate din rândul verificatorilor de proiecte;
• obţinerea acordurilor şi avizelor prevăzute de lege;
• asigurarea verificării proiectelor, prin specialişti, verificatori de proiecte cu experienţă
în domeniu şi atestaţi de M.T.C.T.;
• asigurarea verificării execuţiei corecte a lucrărilor aferente sistemelor de pereţi
cortină, prin responsabili cu execuţia, sau agenţi economici de consultanţă
specializaţi;
• asigurarea recepţiei lucrărilor, la terminarea montajului sistemului de perete cortină;
• asigurarea întreţinerii corecte şi permanente a sistemului de perete cortină pe
întreaga durată de existenţă a acestuia.
9.5 Obligaţii şi răspunderi ale proiectantului general
• elaborarea, împreună cu investitorul, a temei pentru proiectarea şi montajul
sistemului de perete cortină;
• elaborarea proiectului de arhitectură, care este, de fapt, o propunere de geometrie
a sistemului de perete cortină (planşe de prezentare a zonelor vitrate, planşe de
prezentare a zonelor opace, perspective, secţiuni, tablou tâmplărie);
• elaborarea documentului intitulat „Caiet de sarcini”, care să conţină cerinţele
tehnice minime obligatorii, în vederea elaborării ofertelor de licitaţie, pentru
adjudecarea realizării unui sistem de perete cortină;
• completarea documentului „Caiet de sarcini” cu elemente specifice (de detaliu) ale
firmei care va executa lucrarea (detalii de racordare cu sistemul structural al
construcţiei etc.); proiectantul general va avea grijă ca acest caiet de sarcini,
completat cu elementele specifice sistemului de perete cortină ce urmează a fi
realizat şi confirmat de executant, să aibă caracter de anexă la contractul de
realizare a sistemului de perete cortină;
• avizarea proiectului sistemului de perete cortină întocmit de proiectantul de
specialitate.
9.6 Obligaţii şi răspunderi ale proiectantului de specialitate
9.6.1 La proiectarea unui sistem de perete cortină se vor avea în vedere următoarele
aspecte:
• prescripţiile de bază pentru proiectarea structurilor din beton armat, beton
precomprimat, oţel, zidărie de cărămidă, lemn, în România, se bazează pe metoda
de calcul la stări ultime, care pentru calculul eforturilor foloseşte coeficienţii parţiali
de siguranţă aplicaţi încărcărilor şi coeficienţii parţiali de siguranţă aplicaţi
caracteristicilor de rezistenţă şi deformaţii ale materialelor structurale;
• deoarece la ora actuală nu există alte reglementări tehnice pentru proiectarea şi
montajul sistemelor de pereţi cortină, vor fi respectate prevederile acestui normativ;
• se apreciază că, eventual, cu justificări speciale, se poate folosi pentru proiectarea
de rezistenţă şi proiectarea pentru deformaţii metoda rezistenţelor admisibile;
• se pot accepta (cu justificările speciale necesare) prescripţii din alte ţări precum şi
date din instrucţiunile firmelor care fabrică componentele sistemului de perete
cortină (aluminiu, oţel, geamuri).
9.6.2 Proiectantul de specialitate este, de regulă, o firmă agreată de furnizorul sistemului
de perete cortină câştigător al licitaţiei. Proiectantul de specialitate întocmeşte proiectul
sistemului de perete cortină, care presupune: proiect de arhitectură, proiect de rezistenţă şi
proiect de montaj/tehnologic;
(a) proiectul de arhitectură va respecta, pe cât posibil, configuraţia propusă de proiectantul
general, ţinând seama de calculul sistemului de perete cortină la acţiunea vântului, la
acţiunea seismică şi de rezultatele investigaţiilor experimentale pentru determinarea
capacităţii de deformare a sistemului de perete cortină selectat;
(b) proiectul de rezistenţă se referă la calculul elementelor componente ale unui sistem de
perete cortină: montanţi, rigle–distanţier, geamuri, aparate de reazem ale montanţilor;
pentru fiecare dintre elementele structurale enumerate se vor prezenta, în mod detaliat,
următoarele piese desenate şi piese scrise de calcul:
- modelele (schemele) de calcul structural care vor cuprinde toate caracteristicile
structurale, încărcările considerate pentru fiecare element în parte; pentru fiecare
bară, sau piesă structurală, se vor arăta, prin desene cotate, caracteristicile
geometrice secţionale, precum şi valorile caracteristicilor secţionale (arii,
momente de inerţie la încovoiere, momente de inerţie la torsiune);
- metodele pentru calculul eforturilor secţionale şi a deformaţiilor, precum şi
rezultatele obţinute;
- se va preciza metoda de calcul pentru proiectarea de rezistenţă şi de deformaţii,
împreună cu toate valorile referitoare la siguranţă;
- pentru fiecare tip de material (aliajul de aluminiu al profilelor de aluminiu, oţelul,
geamurile) se vor arăta toate caracteristicile de compoziţie şi toate caracteristicile de
rezistenţă şi de deformaţie, bazate pe standarde româneşti, standarde străine,
sau eventual cu garanţiile şi justificările necesare, bazate pe datele firmelor care
livrează elementele respective (profilele de aluminiu şi geamurile); caracteristicile se
vor referi la valorile medii, minime, maxime, valorile caracteristice, coeficienţii de
omogenitate, rezistenţele de calcul, rezistenţele admisibile, caracteristici de
elasticitate etc.
(c) proiectul de montaj care conţine toate instrucţiunile de montaj ale firmelor furnizoare ale
componentelor sistemului de faţadă cortină, cu toate detaliile de execuţie necesare;
proiectul de montaj trebuie să conţină şi fazele determinante asociate montajului
sistemului de perete cortină.
9.6.3 Proiectantul de specialitate are, în plus, următoarele obligaţii:
- să prezinte proiectul elaborat proiectantului general, în vederea avizării şi să
efectueze, dacă este cazul, modificările cerute de către acesta;
- să prezinte proiectul elaborat, cu viza proiectantului general, specialiştilor verificatori
de proiecte atestaţi, stabiliţi de către investitor;
- să urmărească permanent montajul sistemului de perete cortină, să fie prezent la
fazele determinante şi să elaboreze soluţii pentru eventualele defecţiuni apărute în
şantier (fie din vina proiectantului de specialitate, fie din vina firmei care efectuează
montajul).
9.7 Obligaţii şi răspunderi ale verificatorilor de proiecte. Specialiştii verificatori de
proiecte, atestaţi de M.C.T.C., răspund în mod solidar cu proiectantul de specialitate, în ceea
ce priveşte asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor proiectului.
9.8 Obligaţii şi răspunderi ale fabricanţilor şi furnizorilor sistemelor de pereţi
cortină
• să furnizeze datele necesare pentru identificarea fiecărui reper ce intră în
componenţa sistemului de perete cortină adoptat, astfel încât să existe o evidenţă
clară a componentelor pe durata fabricaţiei, depozitării, livrării (transportului) şi
montării acestora (produsele livrate trebuie să fie marcate prin sigla firmei, codul
reperului şi numărul comenzii);
• să furnizeze informaţii despre aptitudinea de exploatare, durabilitatea şi întreţinerea
sistemului, fabricaţia şi controlul calităţii componentelor, punerea în operă,
păstrarea constantă a calităţii etc.;
• să se oblige prin contract să furnizeze pentru întregul sistem de perete cortină
componente de aceeaşi calitate cu cea prezentată la câştigarea licitaţiei;
• să pună la dispoziţie toate normele tehnice care au stat la baza realizării sistemului
de perete cortină;
• să pună la dispoziţie documente care să ateste încercări efectuate în laboratoare
de specialitate.
9.9 Obligaţii şi răspunderi ale executantului
• să efectueze toate încercările stabilite prin „Caietul de sarcini” şi la care s-a obligat
la semnarea contractului;
• executantul sistemului de faţadă cortină, câştigător al licitaţiei, va efectua, în mod
obligatoriu, relevee şi măsurători ale construcţiei existente, înainte de semnarea
contractului, pentru corelarea dimensiunilor de pe teren cu dimensiunile date în
„Caietul de sarcini”, care sunt dimensiuni luate din proiectul de arhitectură elaborat
de proiectantul general;
• să asigure proiectarea sistemelor de pereţi cortină, în condiţiile punctului 3.5.3, sau
să acorde consultanţa necesară unui proiectant de specialitate agreat; proiectarea
unui sisteme de perete cortină, în condiţiile punctului 3.5.3, nu poate schimba
elementele şi caracteristicile sistemului selectat (conform punctelor 3.5.1 şi 3.5.2);
• să nu înceapă execuţia unui sistem de perete cortină fără proiecte de arhitectură, de
rezistenţă şi de montaj, semnate şi ştampilate de proiectantul de specialitate şi de
către specialiştii verificatori de proiecte, atestaţi de M.L.P.T.L.;
• să-şi însuşească proiectul sistemului de perete cortină şi să sesizeze investitorul,
proiectantul general şi proiectantul de specialitate, despre neconcordanţele şi
lipsurile de planşe şi detalii, înainte de începerea execuţiei, în vederea soluţionării
acestora;
• să asigure execuţia lucrărilor la un nivel de calitate corespunzător cerinţelor,
concepând şi realizând un sistem propriu de calitate;
• să convoace factorii stabiliţi de proiectantul de specialitate pentru verificarea
lucrărilor ajunse la faze determinante ale montajului, în scopul obţinerii acordului de
continuare a lucrărilor;
• să soluţioneze defectele şi neconcordanţele apărute în execuţie, numai pe bază de
soluţii date de proiectantul de specialitate şi aprobate de verificatorii proiectului şi
avizate de investitor;
• să utilizeze numai procedee şi componente prevăzute în proiect şi care fac parte din
sistemul de perete cortină care se pune în operă, certificate, sau pentru care există
agremente tehnice.
9.10 Obligaţii şi răspunderi ale responsabililor tehnici cu execuţia
• răspund pentru realizarea nivelului de calitate a lucrărilor aferente sistemului de
pereţi cortină pentru care au fost angajaţi;
• semnalează orice neconcordanţă între proiectul sistemului de perete cortină şi
lucrările din şantier şi anunţă proiectantul de specialitate pentru remedierea
situaţiei.
9.11 Obligaţii şi răspunderi ale proprietarului clădirii la care se execută sistemul de
pereţi cortină:
• efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii ce le revin;
• asigurarea urmăririi în timp a comportării sistemului de perete cortină.
9.12 Obligaţii ale Comisiei de Agrement Tehnic în Construcţii
• Comisia de Agrement Tehnic în Construcţii trebuie să respecte cu stricteţe
obligaţiile care îi revin şi care sunt stipulate în regulamentul de funcţionare a
acesteia.
B I B L I O G R A F I E
1. 1997 NEHRP Recommended Provisions for Seismic Regulations for New Buildings
and Other Structures, Prepared by the Building Seismic Safety Council, Washington
D.C., for the Federal Emergency Management Agency and issued as FEMA 302,
February 1998.
2. ASTM 283-91 (1998). “Standard Test Method for Determining Rate of Air Leakage
through Exterior Windows, Curtain Walls, and Doors Under Specified Pressure
Differences Across the Specimen.” Annual Book of ASTM Standards, Volume 04.11,
1998.
3. ATC-24. “Guidelines for Seismic Testing of Components of Steel Structures”, Applied
Technology Council, Redwood City, California, 1992.
4. ATC 29-1. “Seminar on Seismic Design, Retrofit, and Performance of Nonstructural
Components”, Applied Technology Council, Redwood City, California, 1998.
5. BEHR, R.A., - “Seismic Performance of Architectural Glass in Mid-Rise Curtain Wall”,
Journal of Architectural Engineering, Vol.4, No.3, pp.94-98, 1998.
6. BEHR, R.A., BELARBI, A., - “Seismic Test Methods for Architectural Glazing Systems.”,
Earthquake Spectra, Vol.12, No.1, pp.129-143, 1996.
7. BEHR, R.A., BELARBI, A., BROWN, A.T., (1995A). “Seismic Performance of
Architectural Glass in a Storefront Wall System.” Earthquake Spectra, Vol.11, No.3,
pp.367-391, 1995.
8. BEHR, R.A., BELARBI, A., CULP, J.H., - “Dynamic Racking Tests of Curtain Wall Glass
Elements with In-Plane and Out-of-Plane Motions.” Journal of Earthquake Engineering
and Structural Dynamics, Vol.24, No.1, pp.1-14, 1995.
9. BOUWKAMP, J.G., MEEHAN, J.F., - “Drift Limitations Imposed by Glass”. Proceedings
of the Second World Conference on Earthquake Engineering, Tokio, Japan, pp.1763-
1778, 1960.
10. CUPPLES – Curtain Wall Tests for Cupples Horizon Series of World Wall, Cupples Test
Report No. STL-333, St. Louis, Missouri, 1985.
11. LIM, K.Y.S., KING, A.B., - “The Behaviour of External Glazing Systems Under Seismic
In-Plane Racking.” Building Research Association of New Zealand (BRANZ) Study Report
No.39, 1991.
12. PANTELIDES, C.P., BEHR, R.A, - Dynamic In-Plane Racking Tests of Curtain Wall
Glass Elements.” Journal of Earthquake Engineering and Structural Dynamics”, Vol.23,
No.2, pp.211-228, 1994.
13. SHOENECK, F., - “Evaluation of the Effects of Earthquake Racking Tests on a StanLock
Preformed Glazing Gasket”, Standard Products CP., Port Clinton, Ohio, 1971.
14. THURSTON, S.J., KING, A.B., - “Two-Directional Cyclic Racking of Corner Curtain Wall
Glass Elements.” Building Research Association of New Zealand (BRANZ) Study Report
No.44, 1992.
15. WANG, M.L., “Cladding Performance on a Full Scale Test Frame” Earthquake Spectra,
Vol.3, No.1, pp.119-173.
2
A N E X A 1
CAIET DE SARCINI
pentru elaborarea ofertelor de licitaţie pentru adjudecarea realizării sistemelor de pereţi cortină
vitrate
1. ÎNCHIDEREA FAŢADEI CU UN SISTEM DE PERETE CORTINĂ
2. PLACAREA CU PANOURI DE ALUMINIU A UNOR ZONE ALE FAŢADEI
3. TÂMPLĂRIA DE ALUMINIU EXTERIOARĂ
- MODEL DE CONŢINUT -
1. DATE GENERALE
1.1 Amplasarea construcţiei
1.2 Obiectul caietului de sarcini
1.3 Conţinutul caietului de sarcini
2. CONDIŢII GENERALE DE OFERTARE
2.1 Oferta valorică
2.2 Durata de execuţie
2.3 Durata de garanţie
2.4 Informaţii financiare
2.5 Satisfacerea unor condiţii generale de calitate în vederea selecţionării
2.6 Ofertarea caracteristicilor tehnice
2.7 Alte condiţii generale
2.8 Condiţiile ce trebuie îndeplinite de câştigătorul licitaţiei, la semnarea contractului
3. LISTĂ DE CANTITĂŢI
4. CERINŢE REFERITOARE LA SISTEMELE DE PEREŢII CORTINĂ
4.1 Sistemul de alcătuire
4.2 Cerinţe cu privire la sistemul structural propriu al pereţilor cortină
4.3 Cerinţe cu privire la diverse racordări ale pereţilor cortină
4.4 Cerinţe cu privire la protecţia pereţilor cortină la acţiunea vântului
şi la acţiunea seismică
4.5 Cerinţe cu privire la comportarea la vibraţiile provocate de acţiuni exterioare
4.6 Comportarea la şocuri provenite din exterior
4.7 Referitor la acţiunea variaţiilor de temperatură
4.8 Cerinţe privind izolarea termică
4.9 Cerinţe privind izolarea acustică
4.10 Cerinţe privind etanşeitatea la aer, apă şi vapori de apă
4.11 Cerinţe referitoare la comportarea la foc
4.12 Cerinţe privind protecţia contra trăsnetelor
4.13 Cerinţe privind efectul de luminare-însoleiere
4.14 Cerinţe privind culoarea geamurilor
4.15 Cerinţe referitoare la securitatea anti-efracţie ale părţilor vitrate
4.16 Cerinţe privind planeitatea suprafeţelor
4.17 Cerinţe privind durabilitatea peretelui cortină
4.18 Cerinţe de întreţinere
4.19 Cerinţe de punere în operă
5. CERINŢE PRIVIND PLACAREA CU MATERIAL COMPOZIT DIN ALUMINIU
6. CERINŢE PRIVIND TÂMPLĂRIA EXTERIOARĂ DE ALUMINIU

 


Inapoi

Comentarii  

 
0 #1 Seismic Retrofit Techniques 09-11-2018 22:02
Hi there! I know this is kind of off topic but I was wondering which blog platform are you using for this website?
I'm getting sick and tired of Wordpress because I've had problemjs
with hackers and I'm looking att options foor another platform.

I would be awssome if you could point me in the direction of
a goood platform.
Citat
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează